Dor de copilarie - Flori cu parfait de limette

Trecand prin biblioteca mare din o parte a casei, ochii mi-au cazut pe o carte. O carte care mi-a marcat copilaria. Am adorat-o. Am citit-o pana aproape am rupt-o si mi-a ascuns-o mama. Era cartea pe care o citeam inevitabil in prima zi de vacanta! Credeam ca o sa-mi poarte noroc si o sa-mi aduca o vacanta plina de aventuri, intocmai cum era cea a personajelor din ea. Si azi, ochii mi s-au incrucisat cu titlul cartii din nou chiar daca nu mai e prima zi de vacanta: "Ciresarii" de Costantin Chirita.

Nu stiu ce faceati voi cand erati mici, dar eu una nu ratam nici un pom mai ales cand florile erau toate deschise anuntand rod bogat sau cand poamele abia formate se iteau de dupa frunze. Imi placeau corcodusele, merele, perele, ciresele mici, neformate, acre. Le mancam si florile pentru ca asa mi se parea ca as fi mai "ciresar". Si azi as mai trai aventura prin pesterile Romaniei cum o faceau copii din carte, as mai descoperi comori de daci si sabii de romani, dar intre timp am plecat sa reconstruiesc povestea dulce a aventurii, de astadata in bucatarie. O fi, sau n-o fi floare de cires?