Un loc de poveste,unul din acele locuri de care ai nevoie disperata dupa iuresul zilnic care-ţi macina trupul si sufletul.
Dupa arşiţa zilei precedente,noaptea adusese o ploaie minunata,o ploaie care-mi sporea la infinit starea de bine.In mod obisnuit nu-mi place ploaia,chiar de-i recunosc meritele,dar atunci s-a potrivit şi parca o dorisem,aşa cum îmi doresc uneori lacrimile,o ploaie pentru suflet,lacrimi care uneori curaţa iar alteori dor,dar e o durere binefacatoare,care ne curaţa retina si ne purifica sufletele.
A fost o ploaie calda,bogata care cadea încet pe acoperisurile acoperite cu iarba,ca un concert în surdina.O ploaie ce te îmbie la iubire,ploua cu picaturi de fericire,stropi de iubire si picuri de alint ne aţâţau simţurile. Parca ne-am fi transpus în ritmurile relaxante ale melodiei lui Chris Spheeris si ploaia ne mângâia pielea fierbinte.
Spre dimineata,ploaia a facut loc regelui soare care a venit însoţit de un imens curcubeu.Toate sunt rânduite sa intre în scena la momentul potrivit.
Câteva raze de soare jucauşe patrund prin obloanele întredeschise ,privesc cum mângaie chipul barbatului cu trasaturi de copil,în contrast puternic cu parul grizonat.Imi place sa-l privesc în acest moment al zilei şi as vrea sa cred ca si gândurile-i sunt la fel de inocente precum chipul.Dar m-am înselat de multe ori ,m-am lasat voit înselata.
Am deschis fereastra si mireasma pamântului umed a patruns în interior,trezindu-ne la viata.Totul era verde,curat si mângâiat de razele soarelui.Ce nevoie am mai fi avut de cafea?Puteam doar sa speram ca lacrimile ce vor veni de-acum înainte vor fi doar de fericire.
O veche legenda egipteana spune ca,oamenii s-au nascut din lacrimile soarelui.
Poate ca în acea noapte soarele a plâns,dar cred ca au fost lacrimi de bucurie.Destul de frumos,adica am putea fi alcatuiţi din praf de stele,uneori stralucim,alteori trecem neobservati.
Pornind de la aceeasi legenda,putem spune ca si lacrimile ne-au fost date ca sa ne curete sufletele.Ce ar fi pamântul fara ploaie,ce ar fi omul fara lacrimi.
Asa cum pamântul stralucea în acea dimineata dupa ploaie,asa stralucesc si sufletele noastre curaţate de lacrimi. Noi femeile,cred ca avem un avantaj,ne purificam mai des sufletele.Nu stiu daca barbatii se simt nedreptaţiţi ca nu pot sa faca asta la fel ca si noi.Poate nici nu simt nevoia sa o faca .Nu cred ca e o dovada de slabiciune sa-ti exprimi trairile firesti.
Recunosc ca uneori sunt cam plângacioasa,dar voi sa va prefaceţi ca nu aţi citit asta :))))
)
