V-am mai povestit eu despre frumusetea Maramuresului,îndeosebi a Maramusesului istoric,care în viziunea mea este ceea ce se poate numi fara nici o retinere „un picior de plai,o gura de rai”.
Chiar daca motivul incursiunii mele nu a fost unul placut,nu se poate sa nu-mi umplu sufletul de frumos,de liniste, de bine.In partea aceasta a tarii traditia e pastrata cu sfintenie,asa ca nu se putea altfel ca in zi de sarbatoare sa nu vezi localnicii îmbracati în frumoase straie populare,fie ei bunici,parinti ori coconi tinerei,mergând cu totii la Biserica.
Mai târziu,la întoarcere,erau îmbracati la fel de frumos,stând la porti si povestind de una de alta,ca asa se cade în zi de sarbatoare.
Era zi de sarbatoare,îsi puteau permite un ragaz,totul era curat,rânduit,gradinile si câmpurile lucrate,nici o palma de pamant nu ramasese neîngrijita.Flori,liniste si frumos peste tot.Miros de otava cosita si pusa la uscat.Si soarele se bucura de rânduiala lor.
Vârful Igniş lucea semet în soare,pastrând înca dâre de zapada,semn ca iarna se îndura greu sa paraseasca zona aceasta.Un motiv în plus sa ne bucuram de vremea frumoasa.
Spunem ca toate acestea imi dau o liniste aparte.O evadare din civilizatia împovarata de valori putrede si inutile,ne reda speranta ca înca nu-i totul pierdut,ca frumusetea sta în lucrurile simple.
Si pentru aca linistea fizica sa fie împlinita de cea sufleteasca,o vizita la Manastirea Bârsana este tot ce aveam nevoie.
Manastirea ctitorita la jumatatea a doua a secolului XIV a avut o istorie zbuciumata,fiind chiar desfiintata în anul 1971,când calugarii au fost alungati.Pentru a feri Biserica manastirii de profanare si distrugere,credinciosii au mutat-o în anul 1806 chiar pe vatra satului,ocrotind-o si recladind încet aceasta vatra a ortodoxiei.
Poate ca aici întelegem cel mai bine locul neamului românesc între Dumnezeu si bucata de pamânt.
Am încercat sa surprind pentru voi imagini care sa va faca sa simtiti frumusetea si linistea locului.Noua bisericuta din lemn isi inalta semeata turla înalta,lucrata frumos din lemn,amprenta maramureseana facându-si simtita prezenta.
Mult verde,mireasma florilor de tei,alei curate acompaniate de multe soiuri de flori,te duc cu gândul la maicutele harnice precum niste albinute.
Cam astea au fost „vorbele” restul e traire,relaxare,meditatie si multa speranta.
)
