Marti, 23 iulie. Chinezul care ne duce cu taxiul sau Hyunday la gara Beijing West nu stie o boaba de engleza. Face un semn circular cu mina cind ajungem in dreptul garii, vrind sa spuna ca trebuie sa mearga mai in fata pentru a intra intr-un giratoriu si a ne intoarce. Nu este cea mai mare gara din Beijing, dar impresioneaza. Urcam ca pentru un terminal de aeroport. Intrarea e validata doar de biletul de tren, iar dupa acest filtru bagajele sint trecute, ca la aeroport, prin dispozitive de scanare. Extraordinar de curata si bine organizata, n-ai cum sa ratezi trenul nici daca esti fraier cu F mare, ceea ce nu e cazul :)). Liniile de tren au propriile sali de asteptare, cu bancutele pe mijloc si cu cafenele pe laterale. Un anunt inclusiv in engleza spune ca inainte cu 5 minute de plecarea trenului biletele nu mai pot fi validate. Ma gindesc cum in Romania oamenii fug uneori disperati pe peron si se agata inconstienti de usa vagonului pentru a nu rata trenul.
Cind am pus la cale excursia cu fetele de la Wens, am renuntat la deplasarea cu avionul intre Beijing si Xian pentru o calatorie de aproape 1.500 kilometri cu trenul de mare viteza, Bullet. Acesta circula cu 300 km pe ora!!! Va dati seama ce tehnologie, ce infrastructura!!!
Si bine am facut ca am ales aceasta cale. Trenul seamana cu un avion fara aripi si foarte lung. Locurile noastre sint in vagonul 3 si, in drum spre acesta, nu putem sa nu observam din nou curatenia.
Ne luam in primire locurile. Sint cite 2 rinduri de scaune cu un culoar de 60-70 cm intre ele. Scaunele sint rabatabile si situate la o distanta considerabila unul in spatele celuilalt, astfel incit sa nu deranjezi sau sa nu fii deranjat daca cel din fata ta il lasa pe spate la maximum. Comparatia cu avionul poate continua. Fetele dragute, in uniforma ingrijita, in rol de stewardese, isi fac aparitia. Primele sint insotite de 3 politisti si merg din vagon in vagon, apoi se intorc singure pentru a verifica biletele. La 20 de minute dupa ce am plecat, isi face aparitia o alta de fata si, cu o maturica si un faras, stringe o presupusa mizerie. Ea are grija ca totul sa fie "clean". Apoi, urmeaza o alta fata in uniforma, cu un carucior mobil plin cu sucuri, ceai, bere si diverse de rontaiala. Nu trec 15 minute, caci tipa responsabila cu curatenia revine si stringe sticlele goale sau resturile de ambalaj!
La nici o ora, toti calatorii primesc din partea casei :) o sticluta cu apa (sau o cola) si citeva dulciuri. Fotografiez viteza afisata pe panoul de la intrarea in vagon: 302 km/h, apoi ies spre toaleta. Intre vagoane avem o chiuveta, un dozator incorporat cu apa fierbinte unde-ti poti face un ceai si 2 cabine de toaleta. De prisos sa spun ca nu exista vreun miros si ca totul este mai mult decit civilzat. O civilzatie si un standard cu care noi, romanii, nu sintem invatati si, mai rau, nu o cunoastem pentru macar a tinji la ea. Din pacate, sintem condusi de niste prostovani si de niste partide a caror strategie este doar sa-si umple buzunarele proprii. Dar, sa revenim ...
Pe tot parcursul drumului, stinga si dreapta, am avut impresia ca nu e metru de pamint necultivat. Impresionant, pe cuvint de onoare! La ce densitate de populatie este, nici nu cred ca au alta solutie pentru a se hrani.
Doi baieti din stinga noastra isi scot dintr-o punga de hirtie de la McDonalds cite o cutie de supa instant si merg intre vagoane pentru a o prepara cu apa fierbinte. Fata in uniforma albastra ne imbie cu caruciorul ei plin de bunatati. Cumparam un borcanel cu seminte de tot felul si un ceai verde si asteptam cuminti sa ajungem in Xian. Eu scriind jurnalul de calatorie, iar Iri citind pe scaunul de la geam cartea Ultimul imparat, intr-un tren SF pentru mine pina acum ...
)
