Vineri, 19 iulie. Ne-am trezit la 13:00, ora locala, sau 8 a.m., ora Romaniei. 5 ceasuri este diferenta de fus orar. Probabil am mai fi "sforait" un pic, dar alarma telefonului ne-a spus ca nu mai e cazul, ca doar n-am venit aici ca sa dormim :). Ni se facuse si cam foame, asa ca am iesit intr-o plimbare lejera spre piata Tian'anmen, aflata la mica distanta de stabilimentul nostru.
Invaluit intr-un fel de picla, soarele isi face insa de cap. Este clad, iar in are o umiditate nu foarte comoda. Sint cu simturile ascutite. Am intrat intr-o lume pe care nu o stim, total diferita de a noastra. Blocurile din fata hotelului nostru aduc cu cele ale cartierelor romanesti, semn ca pina la un punct tarile au avut o istorie comuna. Pina la un punct, caci noi de vreo 20 de ani am pierdut vremea intr-un haos democratic chipurile, in timp ce China a mers cu viteza inainte, consolidindu-si menirea de putere mondiala.
Din Tian'anmen am dat intr-o zona pitoreasca, cu casute traditionale in care-si gasisera linistea branduri mari, precum Zara ori H&M, amestecate cu stradute pline de tarabe cu nimicurile chinezesti. Aveam sa constatam zilele urmatoare ca prin singele chinezilor curge comertul mai ceva ca prin al turcilor.
Ne-am oprit in fata unui mic restaurant privind fascinati cum mai multi tineri bucatari invirteau un aluat din care faceau un fel de pungute pe care le umpleau cu carne sau legume. Se numeau Dim-Sum (Dumplings in engleza) si au fost primele pe care le-am comandat, alaturi de vinete si rosii in sos dulce, o bunatate de te lingeai pe degete. Dim-Sum-urile ne-au fost servite intr-un vas asemanator ciurelului cu care bunica cernea faina si malaiul si erau facute la abur. Le apucai cu virful betisoarelor, le treceai printr-un amestec de sos de soia cu vinegrete si le savurai gustul inegalabil. Immm. Setea ne-am potolit-o cu o bere rece, chinezeasca, excelenta!
Am hoinarit apoi prin zona si n-am putut sa nu remarcam ciudateniile culinare (vezi galeria foto - cu frigarui de lilieci, scorpioni ori larve), seara am fost la piscina si sauna hotelului, gindindu-ne daca vom avea probleme de a adormi, tinind cont ca miezul noptii aici insemna practic ora 7 p.m. a Romaniei. Cum naiba sa ma culc de la 7 seara? a fost intrebarea care mi-a revenit in minte de citeva ori. Dar n-am avut nici o problema, iar a doua zi ne-am trezit dis-de-dimineata, la 7, pentru ca urma o zi plina …
Savurind o nuca de cocos. A fost chiar buna! (7,5 lei in banii nostri)
Lacoste are un crocodil, astia au 2 :)))
)
