Socata, din flori uscate

Punem 1 l de apă într-o oală, impreuna cu zaharul la foc mic și lăsăm până când zaharul se dizolvă (nu trebuie să fiarbă). Oprim focul și lăsăm siropul să se răcească.

Între timp, pregătim celelalte ingrediente pentru socată. Apreciem cantitatea de florile de soc necesară și o punem în vasul pregătit pentru socată (o damigeană sau un borcan de 5 l). Răzuim o parte din coaja (coaja în exces va face socată amară!) de la lămâi, apoi le stoarcem pe amândouă. Sucul rezultat se pune peste flori, în damigeană. Se adaugă și lămâia fără zeamă tăiată felii și coajă de portocală, tăiată de asemenea felii. După ce s-a răcit, turnăm siropul peste florile de soc, în damigeană. Se adaugă şi restul cantităţii de apă împreună cu boabele de orez (am avut orez cu bobul mic așa că am pus ~12 boabe), care grăbesc fermentaţia mai bine decât drojdia şi nu dau gust și miros socatei. Se acoperă gura damigenei cu tifon (sau se pune o farfurie pe gura borcanului însă nu închideți complet) pentru ca să „respire”. Se lasă cam 4-5 zile la loc cald pentru ca să fermenteze, amestecând de cel putin doua ori pe zi. În funcție de temperatură și de cât de acidulată îți place, socata poate fi considerată gata chiar și după două zile. Dacă îți place mai „înțepătoare", o mai lași la fermentat. Când apa devine gălbuie și miroase plăcut a flori de șoc, gustați sucul. Dacă considerați că este gata, strecurați sucul printr-o sită deasă sau tifon, în sticle cu dop/capac și depozitați la frigider sau în cămară, în loc întunecos și răcoros.