Silvoita in caldare

Se spala bine prunele. Le scoatem samburii si se pun in caldarea de cupru,care a fost in prealabil unsa cu ulei pentru a nu se prinde de ea. In momentul in care se formeaza o pasta( se sfarma prunele) adaugam si zaharul.

Ne inarmam cu multa rabdare caci avem ceva timp de asteptat si purcedem la munca,se fierbe la foc mic. Noi am fiert la ea doua dupa-amieze,timp in care trebuie amestecat intr-una,deci nu e chiar asa usor. Am avut noroc cu ideea geniala a lui tata care a automatizat procedeul de amestecare:)). Pe vremea bunicii,la tara se strangeau mai multi vecini,fierbeau la ea de seara pana a doua zi in ceva vreme si se facea la foc de lemne. Se fierbea pana ajungea de consistenta marmeladei,nu se adauga zahar deloc si silvoita statea ani la rand fara sa se strice. Noi nu am fiert-o chiar asa de mult,am lasat-o mai moale,adaugand si zahar deoarece prunele nu au fost foarte dulci.

Se poate folosi in placinte,clatite,coltunasi,cornulete... Bunicii nostri o foloseau adesea la mamaliga impaturita, iar mama imi povestea ca manca adesea copil fiind,paine unsa cu untura si silvoita. Spor la treaba pentru cine se incumeta !!!

Va las si un filmulet .

http://www.youtube.com/watch?v=zZFFamd6GQk