Salata din icre de crap, cu gris

Mai întâi trebuie să spun că cea mai bună salată de icre, preparată acasă este aceea făcută de mămica. Nu cred că voi reuși vreodată să cunosc secretul acestui preparat de excepție, pentru că atunci când ne întâlnim, nu discutăm despre mâncare.
În al doilea rând trebuie să spun că eu fac rareori salată de icre, doar atunci când găsim icre în peștii pe care-i cumpărăm pentru consum. Nu cumpăr icre congelate și nici sărate, iar cum peștii cumpărați au rareori icre, și salata se face rar în casă.
Și în al treilea rând trebuie să spun că am aflat abia de curând că salata de icre poate fi preparată cu pâine înmuiată și stoarsă. (Poate pentru că fac rar, nu m-a interesat foarte mult subiectul, într-atât încât să mă informez ”en détail”.) Mi se pare că pâinea înmuiată, chiar și stoarsă foarte bine, ar fi lipicioasă, ceea ce nu mi-ar plăcea în salată. 
Întotdeauna am preparat icrele cu gris. Știu că unii au o reținere față de acest ingredient, deși din el se fac delicioasele găluște, din el se fac unele creme pentru prăjituri de post...Tocmai pentru că mi-e cunoscută această reținere, am precizat din titlu că această salată este făcută din icre, cu gris, ceea ce mie mi se pare foarte bine. Datorită grisului, salata de icre nu ”se taie” (sau se repară, dacă e ”tăiată”, cu gris). În plus, salata devine mai pufoasă, iar uleiul nu se simte în mod neplăcut. Oricum, nu cred că icrele preparate simplu, fără un adaos (gris, sau pâine, în cazul altora) ar fi mai bune. Poate mă înșel, dar asta este părerea mea, cel puțin deocamdată...