Rulouri cu scortisoara

Intr-un bol, sfaramam drojdia, adaugam o lingura de zahar peste ea si le frecam cu ajutorul unei linguri de lemn, pana se dilueaza.

Incalzim jumatate din cantitatea de lapte, si il adaugam peste ingredientele din bol, apoi punem si o mana de faina si le amestecam pana obtinem o maia omogena.

Acoperim bolul si lasam maiaua la crescut pana cand isi dubleaza volumul.

Timpul de crestere depinde de cat de buna si de proaspata este drojdia, dar si de calitatea fainii.

Eu folosesc faina macinata in morile de la tara, fara aditivi si alte cele.

Si inca un aspect, laptele nu trebuie sa fie fierbinte, ci doar usor caldut, altfel oparim drojdia si nu va mai creste aluatul in veci!

Intr-un alt bol, frecam galbenusurile cu putina sare, apoi adaugam untura si restul de zahar si frecam in continuare pana devin spumoase.

Se poate folosi mixerul, dar eu din batrani stiu ca este recomandat sa folosim lingura de lemn, cu toate ca uneori nu tin cont de acest sfat si apelez la mixer, mai reduc din timpul de lucru cand ma grabesc.

Cernem 3/4 din cantitatea de faina intr-un vas incapator si ii facem o adancitura la mijloc.

O alta regula la aluaturi este sa nu punem de la inceput toata faina indicata in reteta, in vasul de lucru.

Cantitatea de faina folosita variaza in functie de tipul acesteia si de consistenta celorlalte ingrediente.

De exemplu, ouale de tara(folosite de mine in cazul de fata), au galbenusul mai consistent decat cele din comert, laptele, poate fi mai diluat sau mai gros, asa ca trebuie avute in vedere aceste aspecte, la fiecare reteta in parte.

Bun, fiind lamurite aceste aspecte, continuam povestea noastra.

In adancitura din faina, turnam galenusurile, apoi maiaua crescuta.

Incalzim restul de lapte si adaugam restul de sare in el.

Turnam laptele pe rand in vasele in care am lucrat, ca sa le clatim, sa nu cumva sa risipim din ingrediente. Puteti sa o luati ca o gluma, dar eu asa fac, nimic nu arunc, totul costa bani.

Turnam laptele treptat peste ingredientele din vas, tot la mijloc si amestecam bine totul, adunand la centru si faina de pe margini.

Adaugam si o parte din untul topit, sa zicem cam 75%, restul il pastram pentru la final, cand framantam aluatul pe masa de lucru.

Amestecam bine aluatul in bol, pana se incorporeaza toata faina, apoi daca aluatul este moale, mai adaugam din faina oprita si il rasturnam pe masa de lucru usor infainata.

ne ungem mainile cu grasimea oprita si incepem sa framantam usor aluatul, pana cand nu mai este lipicios, adaugand faina si grasime atat cat va inghiti.

Nu trebuie sa ne iasa un aluat tare ca de paine, este de fapt un aluat de cozonac.

Acoperim aluatul si il lasam la crescut la loc cald, aproximativ 40-45 de minute, sau chiar o ora, pana cand isi va dubla volumul.

Veti observa in poza nr. 6 de la modul de lucru cum am icercat sa rup aluatul, sa i se vada textura.

Intindem aluatul crescut, in foi ca la placinta, pe care le ungem cu untul moale, aproape topit(il lasam la temperatura camerei cat timp creste aluatul), iar peste unt presaram zahar si scortisoara.

Eu am impartit aluatul in doua, ca sa pot intinde foile cat mai subtiri, cam de grosimea degetului mic.

Taiem rulourile in bucati cam de 4-5 cm si le asezam in tava tapetata cu hartie de copt, la distanta unele fata de altele, ca sa le permitem extinderea in timpul coacerii.

Dam tava la cuptor pentru 35-40 de minute la 180 de grade.

Acum, daca se doresc a fi lucioase, se pot unge la suprafata cu galbenus de ou, eu am preferat sa le las simple, pentru ca le-am pudrat cu zahar.

De asemeni, daca va plac foarte dulci, mariti cantitatea de zahar, ale mele sunt usor dulci, pentru ca noi nu mancam foarte dulce.

Se pot servi unse cu diverse creme, sau simple, langa o cana de ceai sau o ceasca de cafea, dupa preferintele consumatorilor.

Sunt foarte bune, puternic aromate cu scortisoara si pot fi chiar baza unui pachetel de scoala sau de serviciu.

Pofta buna!