Prajitura Desteapta

Iubesc bucataria. Sunt mereu in cautarea de a ma perfectiona in acest sens, de a cunoaste cat mai mult in acest sector, de a sti totul cu privire la tehnicile de gatire. Citesc absolut tot ce ajunge in mainile mele si care are chiar si cea mai mica legatura cu bucataria, cu ccea ce poate ajunge pe mesele si in farfuriile noastre. De multe ori ma intrsitez gandindu-ma ca trebuie sa dorm cele 4-5 ore pe noapte, ore in care as putea sa invat mai multe in ce priveste bucataria, as putea sa adun asa de multe cuostinte... Nu se poate inventa o metoda pentru ati putea inmulti cunostintele intr-un anumit domeniu in timp ce dormi? Nu ar fi deloc rau... Imi place sa experimentez, sa incerc orice in bucatarie ...dar ador si sa aduc in bucataria mea gusturile copilariei. E foarte ciudat si nu stiu de ce, dar unul dintre lucrurile care imi place cel mai mult este acela de a reinterpreta mancaruri ce apartin copilariei mele. Am obesrvat ca aceasta este o tendinta ce apartine si marilor genii alle bucatariei. ...asta inseamna ca nu sunt pierduta, inca, :)) nu sunt chiar asa de ciudata.
Asadar, astazi va propun o prajitura pe care mama mea o pregatea sambata seara, in acele seri de sambata in care realiza ca timpul nu i-a permis in niciun fel sa ne pregateasca ceva dulce mai elaborat. Este vorba de o prajitura pe care mama o numea: prajitura inteligenta sau falsul cremes si asta pentru ca folosind un singur aluat obtinea ca si rezultat o prajitura cu 2 straturi de foi si o crema gelatinoasa la mijloc, pe care eu il vedeam ca un mixt intre un cremes si o crema de zahar ars, doua din deserturile mele preferate.