Plăcintă cu urdă

Pentru început trebuie să faci aluatul, deci pui ingredientele în aparatul de făcut pâine în ordinea pe care ţi-am spus-o, iar dacă nu ai, atunci va trebui să frămânţi la mână.

După ce ai frământat aluatul cal ½ oră, îl pui la crescut acoperit cu un prosop şi pus la căldură medie.

Cât aluatul stă să se umfle precum un curcan în pene, pregăteşti umplutura:

Răstoarnă într-un castron urda pe care este bine s-o mărunţeşti cu o spatulă. Curăţă ceapa verde de firele de rădăcină şi frunzele veştede, spală în jet de apă rece ceapa şi mărarul, pe care le toci şi le răstorni peste urdă. Tot în castronul cu brânza răstoarnă ouăle, grişul, smântâna sarea şi piperul.

 Dacă îţi place, poţi să adaugi şi nişte seminţe chimion, după care amesteci bine toate ingredientele.

Vezi să se încorporeze bine toate, iar umplutura trebuie să fie destul de groasă şi nu trebuie să curgă. Dacă totuşi, este puţin mai zemoasă din cauza brânzei, atunci mai adaugă puţin griş, dar nu mai mult de 2 linguri.

 Pregăteşte o planşetă de lucru pentru aluat.

Întinzi aluatul în foi subţiri de 3-4 mm şi tai pătrate ca latura cam de 6-7 cm şi pui cu linguriţa din umplutură.

 Îndoi pe diagonală aluatul ca să-ţi rezulte un triunghi.

Separat, baţi un ou cu 2 linguriţe apă sau lapte, ungi plăcintele şi presari (opţional) seminţe de chimion.

Ungi cu ulei o tavă şi o tapetezi cu griş, după care aşezi plăcintele.

 Pregăteşti înainte cuptorul, şi îl încingi la 170°C, după care pui la copt plăcintele cam 35-40 minute.

Mie mi-a rămas mai multă urdă şi atunci am pus într-o tavă aluatul ca pentru o tartă, am răsturnat umplutura, am aşezat bride din aluat şi am uns totul cu ou.

Am copt tarta cam 45 minute la 160°C (mediu spre mic la gaze.

Nu ştiu dacă îţi place atât de mult urda precum mie, dar când vei gusta din plăcintă, te vei îndrăgosti de ea fără tăgadă, căci întâlnirea cu ea îţi va deschide porţile unui câmp deschis  plin cu maci şi cu parfum de iarbă proaspăt tunsă. Priveşte cu atenţie căci vei zări tremurul diafan al unor flori de măcieş ce încă nu şi-au deschis privirea către soare şi vei auzi în depărtare strigătele jucăuşe ale unor iezi alergând spre iazul ce se tolăneşte la soare parcă obosit. O ce minunate sunt vacanţele cu dimineţi târzii şi miros de cafea proaspăt râşnită!