Piftie de curcan

Bine, Mihaela! Nu eu am inventat asta, așa scrie în cărțile de bucate. La piftie, trebuie lămâie...!

Si eu fac de câțiva ani numai piftie de curcan, o ador. Anul asta Costi a vrut si de porc si a făcut . Cât despre lămâie la piftie nici eu nu am mai auzit. Rămân la hrean . Oricum buna piftie

Mulțumesc frumos, Diana! Chiar mă mir că lumea nu știe de lămâie...Eu așa știu, din cărți de bucate, nu am inventat eu...Cred că e bun și cu hrean, dar mie mi s-ar părea prea tare...

Miaamm, o bunatate.... La noi in familie, gusturile sunt impartite...eu si Tata iubim raciturile de pasare de orice fel: dar Mama Tatii era maestra la racitura de "cucos" moldoveneasca, care ii iesea limpede ca lacrima, se fierbea obligatoriu cu genunchi de vitel si se "dregea" cu usturoi. "Ceilalti" sunt adeptii piftiei de porc, dupa reteta saseasca/nemteasca (Tellersülze) a bunicii materne: fara usturoi si "dreasa" sau de la inceput, in zeama, sau de catre fiecare pe portia sa, direct in farfurie, cu putin otet sau (mai simandicos) cu zeama de lamaie; plus mustar, hrean, remoulade, etc... Indiferent de reteta, noi o mancam intotdeauna cu garnitura de cartofi prajiti, sau salata de zarzavaturi fierte cu maioneza (asa numita "ruseasca", in Romania). Foarte frumos prezentata reteta!

PIFTIA vine din Orient ("pihti" in persana si "pyhty" in turca, ptr "gelatina" ) fiind preluata ca reteta de baza si ptr "carne in gelatina" (Italia) , "carne en gelatina" (Spania), "Sülze" (Germania), "tete de porc en gelee", sau "galantine de volaille" (Franta) etc etc; la nici una din aceste specialitati NU se drege zeama cu usturoi, ci sau cu vin, sau cu otet, sau cu LAMAIE, adica in functie de ce avea bucatareasa respectiva (inaintea epocii globalizarii), la indemana, RACITURA e traducerea mot a mot a "holodetz"-ului slav (rusesc, ukrainean etc) , care se drege cu mult usturoi... Si cum vorba lui Eminescu, "Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, de-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod", se pare ca in Romania s-au amestecat aceste multe obiceiuri culinare aduse de fiecare "norod" (popor) de la el de-acasa... adica un fel de "pre-micro-globalizare" culinara in Spatiul Mioritic...

Navidad, știți atât de multe din acest domeniu culinar...! Într-adevăr, știu și eu că unele răcituri se fac cu un adaos de carne de vițel (cu os, evident). Nu știam în schimb de rețeta săsească, fără usturoi... Și soțul meu preferă răciturile din carne de porc și apreciază cel mai mult gelatina. Nu vrea porții cu multă carne, ci cu multă gelatină, așa după cum supele, sau ciorbele, le vrea cu multă zeamă, nu dese...Mă mir că mulți bucătărași nu știu că se asociază lămâia la piftie (probabil pentru că sunt foarte tineri, majoritatea) dar eu știu asta din vechile cărți de bucate. Tot de acolo mai știu că se servește cu: oțet, muștar, hrean, sau ceapă roșie în oțet. Așa cum descopăr și în acest comentariu...În schimb, nu știam și nu m-am gândit că piftia se mânca asociată cu cartofi prăjiți, sau cu legume fierte cu maioneză...La noi în zonă, piftia se mănâncă cu pâine, sau cu mămăliguță... Mulțumesc frumos pentru acest comentariu, atât de frumos și complex! Mulțumesc frumos și pentru apreciere!

Mulțumesc pentru informația referitoare la originea piftiei! Știam doar cuvintele (bulgar și neogrec) de la care derivă cuvântul din limba română. E foarte interesant acest studiu al preparatului, pe orizontală, în diferite țări.... Voi studia preparatele franceze similare... Mulțumesc frumos pentru acest prinos de cunoștințe foarte utile. Astea sunt cunoștințe care țin oarecum de formația mea și mă interesează în mod special. Gătitul este o artă și trebuie tratat ca atare. Și nu este rupt de unele domenii științifice (lingvistice chiar) decât doar dacă se practică în bucătăriile cazone. Numai acolo nu contează nimic. Poate nici măcar cantitatea ingredientelor...

Hai, ca tot n-am scris destul... ... dar daca-mi tot "dati apa la moara"... Si noi condimentam/ ornam intotdeauna racitura/ galantina de pasare/ vitel cu felii de lamaie. Asa se serveste obligatoriu si in restaurantele din toata lumea , cu conditia sa nu aiba deja otet in gelatina. In Sicilia se pune in gelatina vin de Marsala, care-i dulce, asa ca lamaia e obligatorie! In privinta gelatinei, eu cred ca e preferata (aproape a) tuturor; din acest motiv si folosim intotdeauna genunchi de vitel/porc, sau aripa de curcan, caci nu au multa carne, dar permit obtinerea unei cantitati mai mari de gelatina. Tocmai l-am "pus la ambitie" pe Tata, sa ne faca racituri moldovenesti! Multumesc si eu ptr aprecieri si ptr idee !

Succes ambițiosului, priceputului și harnicului dumneavoastră tată!

Ce bunatate ai pregatit ,a dor piftiile de curcan. Sunt gustoase si mult mai bune decat cele de porc

Mulțumesc frumos, Anca, pentru aprecieri! Mă bucur că-ți place și ție piftia de curcan...!

Ce bunătate! De mult n-am mai făcut și mi s-a făcut poftă!

Așa e, Oana, e foarte bună! Nici eu n-am mai făcut de mult timp,...

Mulțumesc frumos, Licurici!

foarte buna

Da, Mihaela, mulțumesc frumos! Și acum ne pare rău că s-a terminat...

Mulțumesc frumos, Geanina!