Parastas barbatesc

·     Ne-a parasit Radu Beligan (un simbol si pentru mine)  lasand cu limba de moarte indemnul sa ne iubim si ma vad nevoit sa fac un mic parastas cu un paharel de tuica , o rosie taiata felii si putina branza telemea de vaca pentru  ceea ce au facut si fac cei aidoma dansului, de la cei aflati in functii de conducere pana la ultimii oameni  din ierarhia societatii romanesti .
Ion Apahideanu a fost un actor roman care poate fi vazut in filmele lui Sergiu Nicolaescu si in piese de teatru exceptionale in roluri de mai mica importanta desi toti spuneau ca era facut sa joace roluri de prim plan. Avea insa un mare defect: facuse puscarie politica la fel de vinovat ca si Mitica Popescu. La prima sedinta de dupa Revolutie a actorilor de la Teatrul National a trait dezamagirea vietii lui. Aceiasi oameni se impuneau la conducere si unii martori spun ca directorul ajuns astazi monument national ascundea sub aerul bonom o asidua munca de turnator care i-a tinut cariera in loc lui Ion Apahideanu . Nu a mai reusit sa treaca si peste aceasta dezamagire. Inima sa greu incercata a cedat.
Nu omul Radu Beligan este important ( a facut si lucruri bune), de aceea va mai spun o poveste.
lluzia ca Revolutia ne va schimba viata in bine (de parca oamenii se schimba intr-o zi) i-a mancat sanatatea lui Vistrian Roman. Conflictele cu Dinu Sararu si Alexa Visarion l-au facut sa plece la  Teatrul National din Cluj unde  s-a ales cu un inceput de pareza la mana dreapta din cauza tracasarilor lui Dorel Visan (si domnia sa are o aura de mare om iar vorbele sale pline de bunatate si intelepciune sunt cunoscute de toata lumea, nu-i asa!?) iar in final a avut un accident cerebral. Dorel Visan l-a vizitat la terapie intensiva unde, fara sa-i pese de cei din jur (sau poate de aceea) si de faptul ca Vistrian Roman, conectat la aparate, putea  fi in situatia de a-l auzi, a intrebat: ”Dom’ doctor , io ce mai fac cu dumnealui, pot sa contez ca se mai intoarce la teatru sau il tai de pe lista? ”...
Astazi in cercurile de specialitate se vorbeste la trecut despre ”cabala mediocrilor din cinematografia romaneasca”.  Nu stiu ce sa zic, de la nivelul meu ma prind mai greu ca e mai bine. Va rog sa nu retineti numele personajelor principale, oameni ca noi, nu ele sunt importante, au facut si fapte bune si sunteti chiar atat de siguri ca nu procedati la fel?
Eu vreau sa ingropam obiceiurile care-au distrus sanatatea si vietile atator oameni cu adevarat mari si ne-au impiedicat sa traim mai bine.