Năsturaşi dulci (reţetă de post)

Sunt cunoscute în toată lumea, de când omenirea a descoperit focul şi a învăţat să coacă. Sigur, până prin secolul al VII-lea (când încă nu se descoperise utilizarea zahărului), nu prea erau dulci. Se pare că persanii au fost cei cu ideea creatoare; iar în timpul cuceririi Spaniei de către musulmani, ele au ajuns în Europa. S-au răspândit cu uşurinţă, apoi, de-a lungul şi de-a latul globului, pentru că sunt mici, delicioase, consistente şi pot fi transportate fără probleme. În secolul al XIV-lea, erau deja vedete la toate nivelurile societăţii, de la bucătăriile regale şi până la vânzătorii de stradă. Americanii le spun „cookies”. Britanicii îi denumesc „biscuits”. Noi îi numim uneori „fursecuri”, alteori „biscuiţi”. Nu am găsit încă o delimitare clară între fursec şi biscuit. După DEX, biscuitul este un „produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură, tăiat în diferite forme”; iar fursecul este o „prăjitură mică și uscată, făcută din diferite aluaturi fragede, având forme variate”. Adică, uscate sunt amândouă. Mici şi crocante de asemenea. Ambele pot fi glazurate. Conţinutul este acelaşi: zahăr, ouă, unt, făină plus arome. Sigur, dacă bucăţica aia mică, dulce şi crocantă conţine fructe sau chipsuri de ciocolată, e clar fursec. Dar există şi fursecuri simple. Ba, mai mult, există şi fursecuri de post :)