Castraveți murați - de vară

Foartă multă lume nu mănâncă murături, unii nu mănâncă murături făcute cu oțet, alții pe bază de saramură. Mai sunt unii care nu mănâncă de niciun fel. E drept însă că mai sunt și oameni care, ca și mine, ar mânca murături zilnic. Și pentru că vara, cel puțin pentru cei care stau la curte, e darnică, e mare păcat să nu-ți diversifici gusturile mâncărurilor cu murături delicioase și lesne de făcut. 

Printre murăturile mele preferate sunt și castraveții de vară, ăi puși cu saramură, care, în bătaia soarelui, se murează chiar în două zile fără probleme. Gustul lor, pregnant cu aromă de mărar, dă savoare mâncărurilor de post și celor cu carne deopotrivă de bine.

Și dacă ai prin curte câteva tufe de castraveți, care între noi fie vorba, cresc repede și se fac din belșug, îi speli, le tai capetele și-i așezi în borcan. Dacă ai câteva fire/tije de mărar, le tai la mărime potrivită și le bagi printre castraveții din borcan, pentru ca mai apoi să iei și câțiva grăunți de usturoi (curățați) mai trupeși oleacă, un ardei iute, și-o crenguță de vișin care și ele, puse în borcan,  dau un pic de savoare murăturilor. Doar apa și sarea mai lipsesc, iar aici totul ține de gust, căci de obicei saramura mea presupune vreo 25 gr. de sare la litrul de apă. Și cum soarele a ținut cu mine, în două zile, după ce i-am pus, am mâncat din ei cu mare poftă.