2 variante de cartofi franţuzeşti

Cartoful e foarte folosit în toată bucătăria internatională, dar aceeasi denumire de reţetă are variante diferite în fiecare ţară.

Puţină istorie

Şi acum nişte poveşti despre cartof, că tot este “piesa de rezistenţă” pentru mulţi!

Dintre toate plantele aduse din America, cea mai interesantă istorie a avut-o Măria-Sa, cartoful. A ajuns târziu în farfuriile europene, trecând mai întâi prin grădinile cu plante medicinale sau de curiozităţi botanice. Ajunşi pe coastele Peninsulei Iberice nu se ştie când, probabil odată cu vasele care aduceau aurul sau argintul Lumii Noi, vase din flota lui Carol al V-lea, au fost cultivaţi în Spania. Un document din 1573 pomeneşte cartofii care se foloseau ca hrană sau medicament pentru un spital din Sevilla în cantitatea de…0,5 kg, ajungând mai târziu la 25 kg!

În 1565 coloniştii spanioli din Peru au primit însărcinarea de a trimite regelui Filip al II-lea o ladă de cartofi, pe care acesta a oferit-o în dar Papei care era bolnav. Se spune că Papa ar fi făcut o glumă referitoare la denumirea de “papas”- cum erau numiţi cartofii aduşi din Peru- şi titulatura sa. Şi pentru că “dar din dar se face rai”, Papa a trimis cartofi şi cardinalului Olandei şi unui nobil din Austria.

Cartoful a fost acceptat greu de populaţie pentru că tuberculii aveau forme curioase, pentru că se credea că provoacă boli sau…că nu era pomenit în Biblie! În Italia numai porcilor li se dădeau cartofi, în Germania animalelor sau deţinuţilor. Foametea din 1770 din Franţa a venit în ajutorul cartofului, dar cel care a impus cartoful printr-un şiretlic a fost Antoine Parmentier, cel al cărui nume îl poartă multe feluri de mâncare din cartofi.A cultivat cu cartofi un teren mare de lângă Paris-teren păzit ziua foarte bine, noaptea slab păzit- răspândind vestea că sunt doar pentru masa regelui. Le permitea astfel francezilor să fure, sperând că se vor obişnui cu respectivul aliment!