Gândurile acestea au pornit de la meteahna mea de a-mi analiza mereu sufletul si implicit si sufletele celor cu care interactionez.Recunosc ca rare au fost momentele când am fost multumita de rezultat în ceea ce ma priveste,rare momentele când el zburda de bucurie,când era împacat cu sentimentele ce le cuprinde.
Si încep sa fredonez melodia celor de la DJ Project „Inima mea e ca un hotel”.Putem fi selectivi cu oaspetii,dar sunt situatii când nu e alegerea noastra,asa cum de cele mai multe ori,nu e alegerea noastra când acestia vin sau pleaca.
Se spune ca oamenii vin si pleaca din vietile noastre cu un scop si cu siguranta îsi vor lasa întotdeauna amprenta în vreun fel.Sunt oameni în viata mea pe care i-as pastra o vesnicie,dar nu e alegerea mea si la un moment dat va trebui sa-i las sa plece…..
Unii au venit dupa o îndelunga asteptare,când poate pierdusem speranta ca acest lucru sa se întâmple.Altii m-au parasit fara sa se gândeasca prea mult,lasându-mi sufletul amputat,mult prea precaut în a mai trai vreodata o asemenea experienta. Dar parca e de preferat un suflet plin de bucurie chiar pe termen scurt,unui suflet pustiu si fara vise.E greu de înteles de ce Dumnezeu îti scoate în cale un astfel de om,pentru ca apoi sa urmeze despartirea.
Si apoi faptul ca ,nu trebuie sa-ti deschizi sufletul doar pentru ca cineva ti-a deschis usa,e o lectie greu de invatat.Greu pentru oamenii sinceri cu suflete frumoase.Pentru ca oricât am vrea sa ne amagim,un om frumos(fizic) nu are neaparat si sufletul frumos.
Oare câti dintre noi nu am fost raniti de oameni duplicitari care în faţa zâmbesc iar în spate lasa rani adânci.Poate de aceea vedem din ce în ce atâtea chipuri triste,atât de multe suflete goale.
Observ pe zi ce trece o încrâncenare inutila,prea multa rautate,suntem atât de îndârjiti ca ne luptam si cu noi însine.Cel mai adesea purtam masti,oare pentru ce?Ne amagim si amagim când de fapt putem iubi,putem ierta cu aceeasi sinceritate.
Putem sa visam cu ochii închisi,ori cu ei larg deschisi,dar sa nu uitam ca,un vis întrerupt, nu va mai mai continua niciodata din acel punct.sa încercam sa ne pastram visele,sa ne pastram zâmbetul si sufletele curate.daca nu putem aduce o mângâiere ori un gând frumos în viata cuiva,sa mergem mai departe pe drumul nostru fara a-i rani sufletul.Sa încercam sa luam aminte la puritatea sufletului de copil.
Dumnezeu ne-a facut sa simtim fiecare durere ori bucurie a semenilor nostri,doar ca nu percem toti la fel acest lucru,iar unii probabil au gasit antidotul si reusesc sa fie imuni la tot ce nu tine de sufletul si bunastarea proprie.
De câte ori am fost suparata pe sensibilitatea mea exagerata,care a permis ca oamenii sa ma raneasca atât de usor.Daca în cazul iubirii as putea sa trec cu vederea anumite aspecte,prea tânjesc dupa ea,în alte cazuri încerc sa ma izolez de ceea ce mi-ar putea face rau inutil.Dar în sufletul meu va fi întotdeauna loc suficient pentru oameni dragi si sinceri si gândul lor bun ma va bucura întotdeauna.
Chiar zilele trecute am primit un mesaj emotionant de la un om drag,cu care nu mai vorbisem de ceva vreme si îmi era tare dor de el,pentru ca gândul ca, si el se gândeste în acelasi fel la mine îmi facea bine.M-am bucurat sa stiu ca-i este bine,chiar daca viata e ca un carusel,cu urcuşuri si coborâşuri firesti sau mai putin dorite.Ma bucura gândul ca sunt multi astfel de oameni în viata mea.Sper ca si ei sa simta acelasi lucru si sa ramana cât mai mult în sufletul si viata mea.
Si nu uitati ca o zi goala este aceea în care n-aţi împartasit macar un zâmbet.Poate pentru voi nu are mare valoare,dar pentru cineva ar putea fi nepreţuit.
)
