Ziua de 30 Noiembrie, sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, are o semnificație aparte pentru poporul român, fiind cel dintâi care a propovăduit creștinismul pe meleagurile geto-dace din zona Dobrogeai de astăzi și din această cauză este considerat ocrotitorul spiritual al românilor.
Sfântul Andrei , originar din Betsaida era frate cu Simon Petru și amândoi erau fii pescarului Iona. Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă viteaz, bărbătesc și deși acesta este un nume grecesc Sfântul Apostol Andrei era iudeu. Sfântul Andrei a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul și s-a hotărât să-l urmeze pe Isus Hristos pe drumurile Țării Sfinte după botezul acestuia în Iordan. El l-a însoțit pe Domnul Isus Hristos în toate peregrinarile sale, a ascultat cuvintele acestuia pline de pilde și învățăminte, a fost martor la toate miracolele înfăptuite de acesta, a suferit atunci când a fost prins și răstignit pe cruce și s-a bucurat când acesta a înviat din morți.
După învierea Domnului Isus Hristos, toți apostolii s-au întâlnit și au hotărât în ce ținut să meargă fiecare pentru a propovădui creștinismul. Sfântului Apostol Andrei i-a revenit Scyția, teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră dar și teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. El duce cuvântul Domnului și predică Evanghelia și botezul de la un ținut la altul o lungă perioadă de timp. Astfel că, după lungi peregrinări se stabilește în Peleponezul grecesc, în orașul Patras, unde moare ca un martir din ordinul guvernatorului roman Aegeas pe data de 30 noiembrie, anul 60 în timpul Împăratului Nero. Sfântul Andrei a fost răstignit pe o cruce în formă de X, cu capul în jos. Simbolul acesta poartă numele de „Crucea Sfântului Andrei”.
De-a lungul timpului, datorită războaielor și vremurilor nemiloase, Moaștele Sfântului Andrei au fost mutate din Patras la Constantinopol, noua capitală a Imperiului Roman de Răsărit iar părticele din Sfintele Moaște au fost donate bisericilor din Milano, Nola și Brescia din Italia. După cucerirea Constantinopolui de cavalerii apuseni, în timpul cele de-a patra cruciade, Sfintele Moaște au fost duse în Italia și așezate în Catedrala Amalfi iar capul a fost așezat în Catredala Sf. Petru de la Roma. După multă vreme, în anul 1964, ca semn de reconciliere și frățietate creștină între biserica catolică și cea ortodoxă capul a fost restituit Bisericii Ortodoxe a Greciei și așezat în biserica cu hramul Sfântul Andrei din orașul Patras.
Urme ale trecerii lui prin teritorii locuite de geto-daci se regăsesc în tradiția populară printr-o serie de colinde, legende și obiceiuri din Dobrogea, care pomenesc de schitul sau biserica lui Andrei, de pârâiașul Sfântului Andrei sau de Peștera Sfântului Andrei situată în hotarul comunei Ioan Corvin.
În biserica mică a Mânăstirii Peștera Sfăntul Andrei, de la marginea comunei dobrogene Ioan Corvin, se păstrează o sfântă lacră cu moaștele Sfântului Andrei. Este o cruce în formă de X, în fața Sfântului Altar, în partea stângă, în centrul căreia se află o părticică din degetul Sfântului Andrei, adusă de la Mitropolia Trifiliei din Grecia.
Sărbătoarea Sfântului Andrei este plină de semnificații și simboluri în tradiția populară românească în care se împletesc elemente creștine alături de elemente ale riturilor păgâne. În noaptea Sfăntului Andrei, noapte încărcată de magie și credință, strigoii , vârcolacii, morții vii și spiritele negre care nu-și găsesc liniștea nici în lumea aceasta și nici în lumea de dincolo au dreptul să umble prin lumea noastră nestingherite. Așa se face că țăranul român în simplitatea și naivitatea lui, cu frica și teama de viață și moarte înalță rugăciuni pioase, descântece și incantații cu dorința nerostită de a se proteja atât pe ei cât și animalele și gospodăriile lor. Este o noapte desprinsă parcă din poveștile de groază spuse de bunica, atunci când cămăruța în care locuiam era luminată numai de flăcările de la gura sobei.
Tradiția spune că de Sfântul Andrei, fetele tinere nemăritate așează un fir de busuioc sub pernă, pentru ca în vis să apară imaginea ursitului sau, în alte locuri fata, așezată singură în fața sobei , întoarce un vas de lut pe fundul căruia ard trei tăciuni rostește o incantație și rotește ușor vasul pentru a atrage atenția alesului. În alte zone, pentru a arunca o privire asupra viitorului, fetele aruncă o verighetă sfințită de preot într-un pahar cu apă în mijlocul căruia apare chipul viitorul soț.
Nici femeile măritate nu se lasă mai prejos și pentru a-și apăra familia și gospodăria, întorc cănile și oalele cu gura în jos, atârnă funii cu usturoi la intrare, lasă candela aprinsă în timpul nopții sau scot cenușa caldă din sobă pentru ca strigoii să nu se adăpostească la căldură sau împrăștie bucățele de pâine în curte ca strigoii să le mănânce și să nu intre în casă.
Nici animalele nu sunt uitate. În unele locuri în hrana animalelor se pune un fir de busuioc și se adaugă o picătură de aghiasmă în apă, sau în alte locuri se descântă un drob de sare și se îngroapă în fața grajdului iar de Sf. Gheorghe se dezgroapă și se amestecă cu hrana animalelor ca să le ferească de farmece.
Dacă dorim să știm cum ne va fi norocul anul viitor, tot magia Sfântului Andrei ne spune. Se pune grâu la încolțit pentru fiecare membru al familiei. Cel al cărui grâu crește mai înalt și mai frumos până la Crăciun va avea bani și sănătate. Sau poti să pui 12 cepe câte una pentru fiecare lună a anului în podul casei și să le lași până în seara de Crăciun. Dacă unele cepe s-au stricat înseamnă că acele luni vor fi ploioase cu grindină iar cele care au încolțit vor fi luni cu recolte bogate.
Fiecare zonă are propriile tradiții și semnificații iar simbolistica populară românească este un izvor nesecat de magie și mister.
Fie ca noaptea Sfântului Andrei să vă fie călăuză în anul care vine și să ne bucurăm cu toții de prima zi de sărbătoare înainte de Crăciun.
Vezi aici o GALERIE FOTO superba a Ionelei facuta la Manastirea Sf. Andrei
)
