Moş Crăciun dă lovitură după lovitură. După părerea mea este un mare bandit, un hot şi un tâlhar care amăgeşte pe cei ce-l consideră a fi un om deosebit, profitând fără scrupule de naivitatea şi speranţele oamenilor, oferind sclipitor câteva lucruri în timp ce-şi umple sacul sau contul cu bănuţii celor mulţi.
Aşadar iată cum stau lucrurile. Am citit că un Moş Crăciun a intrat într-un mare magazin cu haina sa roşie, cu fesul mare şi nasul obraznic, cu un sac cât toate zilele unde după ce şi-a făcut numărul de HO, HO ,HO, a umplut sacul şi s-a retras pe ascuns. Acelaşi moş sau poate altul a întrat şi a furat din casa unor oameni bătrâni. Mai apoi am văzut pe potentul moş cum ţinea câteva crăciuniţe aproape dezbrăcate pe genunchii tremurânzi (pesemne de la vârstă) încercând să ghicească ce şi-ar dori săracele de ele în cizmuliţele de firmă. Şi să nu credeţi că acest moş s-a oprit aici. În nici un caz. L-am văzut la televizor ba bând nu ştiu ce bere cu gust de sărbătoare. L-am descoperit mai târziu savurând o băutură răcoritoare, pesemne pentru a se drege după berea de dinainte, şi mare mi-a fost mirarea când am observat ce bine conduce un camion cu puterea de 500 CP (echivalentul a 7 reni). Şi pentru că poate v-am atras atenţia am descoperit că acest Moş Crăciun este şi un bun manager de bancă, un dealer de succes, e înnebunit după o anumită marcă de ciocolată şi din cauza vârstei a uitat cu desăvârşire de cei nevoiaşi, de cei săraci, de cei care stau pe lângă brad aşteptând să audă un clinchet de zurgălăi şi hornul scuturându-se.
E, ce ziceţi, nu am dreptate? E că e mare pişicher acest Moş Crăciun? Aşa se întâmplă când oamenii nu ştiu cu adevărat ce se întâmplă. Ba mai e ceva. Mai e ceva ce mă întristează şi mă deranjează cumplit. Moş Crăciun l-a furat pe Pruncul Hristos din inimile noastre. Din cauza lui oamenii nu mai ştiu ce sărbătorim cu adevărat pe 25 decembrie. El este tâlharul care ne-a îndepărtat pe noi de bucuria primirii adevăratei veşti de bucurie, aceea a naşterii unui Mântuitor.
Eu aş dori să rămân în suflet cu ceea ce spune Scriptura, cu ceea ce cântau plini de bucurie îngerii: „slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, întru oameni bunăvoire”. Astăzi oamenii se bucură într-un cor grotesc inspirat din târgul de moşi crăciuni cu binecunoscutul HO,HO,HO.
Nu vreau să judec pe nimeni, dar bucuria venirii unui Prunc în lume, pentru care în mod firesc ar trebui să se cureţe sufletele, inimile, minţile este lăsată de izbelişte doar pentru bucuria efemeră a saturaţiei trupeşti.
Şi mă întreb şi eu, cum şi alţii s-au întrebat, oare, dacă ar veni la uşa noastră cineva cu un prunc în braţe, fie numai pentru o bucată de pâine, le-am deschide uşa? Ori muzica şi hăhăitul falsului moş ne-ar închide urechile. Întrebarea poate fi retotică, fiecare ştie bine cât de deschis îi este sufletul.
))))))))
))))))))))))
)
