Dragele mele ciocolatoase, poftiti alaturi de mine intr-o lume delicioasa, plina de savoare si de placere...
De curand am fost la Barcelona, unde, printre altele am vizitat si Museu de la Xocolata. Data fiind pasiunea mea pentru cioco, nici ca se putea altfel. :)
Muzeul, o initiativa a fabricantilor de ciocolata si patiserilor din Barcelona, prezinta istoria unuia dintre cele mai indragite alimente, de la descoperirea arborelui de cacao, la inventarea primelor aparate de fabricat ciocolata. De asemenea, sunt prezentate tot felul de exponate din ciocolata, personaje de desene animate, cladiri renumite, care te lasa cu gura cascata...Intrarea se face pe baza unui bilet de ciocolata.
Haideti sa va spun, pe scurt, ce mi s-a parut mie mai interesant.
Mayasii sunt cei care au inventat desertul favorit al lumii, descoperind arborele de cacao in bazinul Amazonului, acum mai bine de 2000 de ani. Fructul de cacao are forma unui pepene galben, lunguiet si cantareste intre 250-500 grame. Inauntru are in jur de 20-50 boabe albe, lungi, cam de 2 cm, acoperite cu o pulpa albicoasa.
Aztecii l-au mostenit numindu-l “cacahuatl” in limba lor nativa. Era pentru ei un aliment de origine divina din care faceau o bautura numita “xocoatl”. Ingredientele ( cacao, apa, condimente precum vanilie, piper si chilli) erau pisate si ingrosate apoi cu faina pentru a se transforma intr-o bautura fluida, spumoasa pe care o consumau rece.
Si eu care abia de curand am descoperit ciocolata cu chilli... Ce naiva...
“Xocoatl” era bauta in timpul ritualurilor de sacrificiu catre zei, riturilor de initiere la pubertate( amestec de cacao si flori dizolvate in apa de ploaie) si funeralii.
Aztecii foloseau boabele de cacao ca pe o moneda de schimb: un iepure facea cat 10 boabe, un sclav 100, iar serviciile unei prostituate 10 boabe de cacao. Taxele erau platite tot in boabe de cacao- un oras avea sa-i plateasca lui Moctezuma pana la 160 milioane boabe de cacao!!! De asemenea, a fost prima moneda folosita in “comertul” dintre nativi si conquistadori.
Primul transport de cacao plecat spre Spania cu “viento chocolatero” sau “chocolate wind” ( asa numeau vantul de nord favorabil cu care navigau spre casa), a ajuns in Spania in anul 1520, un an dupa sosirea lui Cortes in Mexic. Cum pentru europeni era prea puternic gustul ciocolatei dupa vechea reteta, calugarii unui ordin religios au amestecat praful de cacao cu zahar, vanilie sau scortisoara, transformand-o intr-o bautura calda, parfumata si dulce pe care o consumau la anumite sarbatori. Bautura are deja gustul destul de apropiat de cel pe care-l stim astazi.
Iata ceva dragut:
Bomboanele sunt bucati (muscaturi) mici de ciocolata care au aparut intai la curtea regelui Frantei in secolul XVIII. Cuvantul repeta silaba “bon” care in limba franceza inseamna bun. Bun-bun zic si eu. J Doamnele de la curte puneau bomboanele in niste cutiute pe care le purtau cu ele, astfel incat sa le consume oricand, singure sau intr-o anumita companie. Daruitul bomboanelor se transforma intr-un act de curtoazie.
Daca la inceput numai cei de rang inalt aveau parte de acest “dar al zeilor”, dupa cultivarea si raspandirea arborelui de cacao si in alte zone ale lumii, consumul ciocolatei a devenit mai popular. Spre sfarsitul sec. XIX a inceput producerea ciocolatei la scara larga.
Evolutia acestor mici dulciuri continua pana astazi, capatand noi forme, arome sau umpluturi. Mai mult ca oricand, gestul de a oferi ciocolata ramane unul de distinctie si de bun gust.
)
