În general atunci când se vorbeşte despre prietenie, lumea, în marea ei majoritate, consideră că prieteni sunt doar cei care-ţi sunt aproape fizic, cei cu care te vizitezi foarte des. Ori nu-i chiar aşa. Ba aş mai adăuga şi faptul că mai nou, conform mileniului în care trăim, au apărut prieteniile virtuale, despre care, în repetate rânduri am vorbit şi eu.
Aşa că vin înainte cu un verset biblic care spune că „graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea bine grăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare.” De ce zic asta? Pentru că, cel puţin în ce mă priveşte, datorită graiului, a vorbei şi a gândurilor bune, mi-am făcut prieteni buni atât în viaţă cât şi în virtualul ce s-a extins în real.
Cei ce citiţi acest blog ştiţi cine/ce sunt, majoritatea ştiţi acest lucru. Şi mai ştiţi ceva, că în zilele de 16-18 august, o parte a bucătăraşilor ne-am întâlnit într-un cadru familial la Sătic, un colţ de rai pământesc într-un aer ce umple plămânii de sănătate.
Probabil că nu-s cel mai nimerit să vorbesc despre această întâlnire, asta pentru că am obiceiul de scrie mult. Dar nici nu pot trece peste această întâlnire minunată fără să spun nimic, cu atât mai mult cu cât întâlnirea prietenilor bucătăraşi a devenit deja o tradiţie frumoasă ce adună de prin colţuri de ţară prietenii ce pentru o perioadă şi-au vorbit doar prin scris. Iar întâlnirea lor, a bucătăraşilor, a devenit o întâlnire a unei familii mari, arată că oameni de vârste şi profesii diferite pot socializa, că-şi pot depăna amintiri, experienţe şi trăiri prietenilor cu care se întâlnesc deseori doar în faţa ecranului de calculator. Şi să ştiţi că nu-i de colea ca după o astfel de întâlnire, să auzi din gura celor cu care socializezi că ar fi bucuroşi să te aibă oaspete când faci vreun drum prin ţară.
Spuneam altă dată că o prietenie adevărată dă, primeşte, întreabă, se destăinuie, mănâncă şi se bucură, trecând fireşte peste nevinovatele neajunsuri, peste momentele de neştiinţă ori neputinţă, clipe inerente de altfel în orice moment al vieţii.
Am reîntâlnit şi întâlnit acum prieteni buni, prieteni calzi, sinceri şi voioşi. Şi pentru că nu vorbesc despre oameni străini, trebuie să-i mulţumim „bucătăraşului suprem”, Gusti, pentru sprijinul său, dar mai ales pentru inspirata idee a site-ului pe care-l conduce dimpreună cu cei ce-i sunt aproape. El a făcut posibilă legarea unor prietenii prin spaţiul virtual folosit şi prin celelalte lucruri ce uneori nu trebuie spuse, căci vin tot din prietenie şi respect faţă de cei ce fac parte din această comunitate culinară plină de veselie. Anul acesta Merişor şi-a luat dificila sarcină de a ne găsi cazare, punând suflet în această întâlnire ca o gazdă adevărată, lucru pe care l-am simţit noi, primind confirmare (chiar de nu era cazul) şi de la Adi, soţui ei. Iar pentru partea administrativă şi de cantină, Buni şi Motan i-au fost alături, ştiind că unii vor fi hămesiţi de foame şi obosiţi de pe drumuri. Între timp, încercând să ne surprindă, a sosit şi „şefa” Gaby :"> dimpreună cu soţul Cezar, dar aici nu a mai comandat nimic, doar a ascultat. )
Şi alături de ei de noi au venit de departe Diaconta, Mihaela63, Ruxy şi Dan, soţul ei; Ancuţa şi soţul Silviu; Cristina Panacris cu Gaby (zmeul cel mare); Mena cu soţul ei Marius; Patricia cu soţul Cătălin şi băiatul Rareş; Timeea cu „zânul”:)) Mitică, soţul ei; Bia Ralu şi Sebi; Lavinia cu prietenul George şi părinţii ei; Mitinita cu mărunţelele ei dragi care ne-au încântat şi pe noi cu bucuria copilăriri lor. Desigur, printre ei ne-am strecurat şi noi, adică subsemnatul, nevinovatul nebucătar şi Liliana, soţia mea.
Eu am să mă opresc aici cu vorbele, căci vor veni fotografiile (eu nu am pozat prea mult, doar am stat la pozat) care vor spune mai mult. Mai zic doar că atât cât mi-a permis timpul am încercat să vorbesc cu toţi cei prezenţi, să culeg şi să păstrez de la fiecare câte ceva din cele depănate.
Cu mulţumirea şi bucuria că am fost prezent la această întâlnire, mărturisesc că abia aştept următoarea întâlnire, într-o altă locaţie din minata noastră ţară, în dorinţa de a revedea bunii prieteni virtuali, pe soţii, soţiile şi/sau copiilor.
Solomon înţeleptul spunea că un prieten bun iubeşte oricând iar în nenorocire ajunge ca un frate. Şi mai zic eu că o picătură de prietenie poate umple multe goluri ale sufletelor ce deseori se perindă pe drumurile vieţii.
Mulţumim încă odată celor ce au făcut posibilă această frumoasă întâlnire. >:D<
Mulţumesc frumos pentru apreciere!
)
