Leurda (Allium Ursinum) numita si ai-de-padure, ai-salbatic, aiuti, aliu, aliu-de-iunie, leoarda sau leorda, face parte din vestitorii primaverii. Frunzele, de un verde proaspat, lanceolate, lucioase, asemanatoare celor ale lacramioarei, ies dintr-un bulb lunguiet care este inconjurat de membrane albe, transparente. Tulpina neteda, de un verde deschis, impreuna cu potirul alb ajung la o inaltime de 30 de centimetri.
Leurda creste numai in campii bogate in humus si umede, sub tufisuri, in paduri de foioase si alpine. I se simte puternicul miros de usturoi chiar inainte de a zari planta. El i-a si adus in popor numele de ai salbatic, de padure, insemnind usturoi; acest miros exclude fara nici o indoiala orice confuzie cu frunzele lacramioarei sau cu otravitoarea brandusa de toamna.
La inceputul primaverii, multe zavoaie sunt acoperite cu frunze proaspete, verzi ale leurdei. Ele rasar din pamint in aprilie sau mai, uneori chiar mai devreme. Florile devin insa vizibile abia pe la mijlocul lui mai sau iunie.
Puternice forte vindecatoare zac in ea si se spune ca si ursii o cauta cind ies din hibernare, pentru a-si curata stomacul, intestinele si sangele. Leurda contine in esenta proprietatile usturoiului nostru, numai ca are o putere curativa mult mai mare. Este, de aceea, deosebit de indicata in curele depurative de primavara si ajuta la vindecarea bolilor cronice de piele.
Intrucit frunzele isi pierd fortele lecuitoare in stare uscata, in cura de curatire si depuratie de primavara ele se folosesc proaspete. Se pun, taiate marunt, pe painea cu unt; tocate fin, in loc de alt condiment (nefierte) in supa zilnica, pe cartofi, in perisoare, chiftele sau in alte mancaruri al caror gust este imbunatatit altminteri de patrunjel. Frunzele pot fi preparate si ca piure sau salata. Intrucit folosite in cantitati mari au un gust intepator, ar trebui amestecate in piure cu funze de urzici.
Frunzele tinere se aduna in aprile sau mai, deci inainte de inflorire, iar bulbii la sfarsitul verii si toamna. Bulbii de leurda pot fi folositi la fel ca si usturoiul. Este indicat ca persoanele cu stomac sensibil sa toarne lapte cald peste frunzele si bulbii taiati marunt, sa lase totul sa stea 2-3 ore, apoi sa bea acest lichid, inghititura cu inghititura.
Leurda are un efect foarte favorabil asupra aparatului digestiv. Se recomanda atat la diaree acuta si cronica, chiar daca aceasta este insotita de balonari si colici, cat si la constipatie, daca aceasta se bazeaza pe spasme interne sau de lenevirea intestinelor. Viermii intestinali, chiar si limbricii, mor la catva timp dupa folosirea leurdei. O data cu imbunatatirea activitatii intestinale dispar si acele indispozitii care apar adesea la oameni varstnici sau la gurmanzi din cauza intestinelor lenese, inactive sau prea pline, insomnia, tulburarile cardiace provocate de stomac, indispozitiile provenite din arteroscleroza sau hipertensiune arteriala ca vertijul (ameteala), senzatia de apasare (la cap), de neliniste vor ceda.
Frunzele folosite in stare proaspata curata rinichii si vezica, favorizand urinarea. Ranile care se vindeca greu, unse cu suc proaspat de leurda, se vor inchide rapid. Chiar si starea bolnavilor cardiovasculari se amelioreaza.
Leura este un mijloc depurativ inca neapapreciat la justa sa valoare. Medicul naturist si preotul elevetian Kunzle a laudat in mod special aceasta planta: “Ea curata intregul organism, face sangele sanatos, alunga si distruge substantele otravitoare. Persoanele mereu bolnavicoase, cele cu eczeme si cu tenul fainos, reumaticii ar trebui sa venereze leurda asemenea aurului. Nici o planta de pe pamant nu este atat de eficace pentru curatirea stomacului, a intestinelor si a sangelui.”
Daca vreti sa stiti si mai multe despre tratamente naturiste cu leurda gasiti aici: http://paginaverde.wordpress.com/natura-%E2%80%93-cel-mai-bun-medic/tratamente-naturiste/
...si m-a cucerit asa incat am pus 12 pungi de leurda la congelator, ca sa am pentru fiecare luna a anului.. 
)
