Traditia rezolutiilor de Anul Nou dateaza inca din anul 153 I.H. Ianus, un rege mitic al Romei antice era cel care se afla la inceputul calendarului unui nou an. El avea doua fete si cu una se uita la trecut, iar cu cealalata la viitor. Acesta a devenit simbolul antic al rezolutiilor si multi priveau in urma cautand iertare din partea dusmanilor si faceau schimb de cadouri inainte de inceperea unui nou an.
Cind a devenit 1 ianuarie data de incepere a unui nou an
Chiar si in ziua de astazi evenimentul are loc la date diferite in anumite culturi care nu folosesc calendarul solar de 365 de zile. 1 ianuarie a devenit data de incepere a unui nou an in anul 46 I.H. cand Iulius Cezar a creat un calendar care va reflecta mai exact anotimpurile decat cele de pana atunci.
Romanii au numit prima luna din an dupa Ianus, zeul inceputului si pazitorul usilor si altor intrari. El a fost mereu reprezentat ca avand doua fetze, una ca orice om si alta la ceafa, el putand astfel vedea inapoi si inainte in acelasi timp. Pe 31 decembrie la miezul noptii, romanii considerau ca Ianus priveste in urma la anul ce s-a terminat, dar si inainte la ce va urma.
Romanii au inceputut traditia de a schimba cadouri in noaptea dintre ani daruindu-si unii altora crengi din copacii sacri pentru a avea noroc. Mai tarziu, nuci sau monede pe care era imprimat chipul lui Janus au devenit cadouri populare.
Cum a migrat data de incepere a noului an
In Evul Mediu, crestinii au schimbat prima zi din an de la 1 ianuarie la 25 decembrie, cand s-a nascut Iisus. Apoi au mutat-o pe 25 martie, cand se sarbatorea Buna Vestire. In secolul 16, papa Grigore al XII-lea a revizuit calendarul iulian , iar sarbatorirea anului nou a avut din nou loc la 1 ianuarie.
Calendarele iuliane si cele gregoriene sunt calendare solare. Anumite culturi au insa calendare lunare. Un an dintr-un calendar lunar are mai putin de 365 de zile pentru ca lunile sunt calculate in functie de fazele lunii. Chinezii folosesc un calendar lunar. Anul lor nou incepe in momentul primei luni pline, dupa ce soarele intra in Varsator, candva intre 19 ianuarie si 21 februarie.
Desi data Anului Nou nu este aceeasi in fiecare cultura, ea reprezinta un prilej de sarbatoare si respectarea unor traditii care sa asigure mult noroc in anul ce urmeaza.
Anul nou in antichitate
Sarbatorirea Anului Nou este cea mai veche dintre obieciurile care dainuie si in ziua de astazi. A fost observata mai intai in Babilonul antic in urma cu 4.000 de ani. In jurul anului 2.000 I.H., babilonienii sarbatoreau noul an pe data considerata astazi 23 martie, desi pe atunci nu aveau calendare scrise. Sfarsitul lui martie este de altfel o alegere logica pentru inceputul unui nou an, pentru ca este perioada in care incepe primavara si se incepe rasadirea.
Data de 1 ianuarie pe de alta parte nu are semnificatii astrologice sau agriculturale. Este o zi arbitrara. Anul nou babilonian era sarbatorit timp de 11 zile. Fiecare zi avea semnificatia sa aparte si un mod aparte de a fi celebrata si se poate spune ca petrecerea care se tine in zilele noastre este prin comparratie una destul de modesta. Romanii au continuat sa sarbatoreasca noul an la sfarsitul lui martie, pe data de 25, dar calendarul lor a fost in mod continuu modificat pana cand nu a mai fost sincronizat cu soarele. Pentru a stabili un calendar fix, romani au declat in 153 I.H. ca data de 1 ianuarie sa fie cea care desemneaza un an nou, iar noul ritm a luat forma calendarului iulian. Pentru a sincroniza cat de cat calendarul cu soarele, Cezar a decis ca anul anterior hotararii sa dureze 445 de zile.
Foto: starsnbars.liferiviera.com
)
