Ma bucur ca acest sait este deschis si poti sa vorbesti ''cate-n luna si-n stele'' si despre altceva decat chestii culinare....
Pentru ca ma simt bine printre atatia oameni frumosi,talentati si foarte deschisi,incerc sa va impartasesc anumite lucruri,sentimente,impresii care intr-un fel sau altul m-au marcat.
Vreau sa va vorbesc de un loc foarte drag mie,locul unde am copilarit si am crescut,pana mi-am luat zborul.....
Este vorba despre comuna,Floresti-Prahova si despre domeniul Cantacuzinilor,locul unde imaginatia si spiritul meu de aventura a prins contur.
In anul 1907 ,Grigore Gh.Cantacuzino,unul intre cei mai mari mosieri ai Romaniei,incepe constructia unui palat cum nu s-a mai vazut pe la noi.La dorinta pricipesei Alice Cantacuzino,palatul va avea 365 de dormitiare,cate unul pentru fiecare zi a anului,sapte sali de bal,multe saloane si un parc dendrologic de 150 ha,cu arbusti de esenta rara,apeducte,terenuri de vanatoare si echitatie.
Mari mesteri,francezi,italieni,au fost tocmiti sa construiasca minunea,numita si ''Palatul Domnitei'',dupa cum apare si in monografie com. Floresti.
Constructia castelului s-a facut intre anii 1910-1914,cele 150 camere ( domnita si-a dorit 365,mesterii stiu mai bine cat si cum sa faca) au fost realizate in stilui neoclasic francez,deoarece palatul este o copie dupa Trianonul de la Paris.Am avut sansa sa vad Trianonul de la Paris,de fapt se afla la Versailles si era locul unde Maria Antoaneta locuia,asta ca o paranteza,ca eu cred ca nimic nu este intamplator in viata si de aceea pasii m-au purtat acolo de unde a pornit ideea cu Palatul Domnitei,locul unde am copilarit si mi-am exersat imaginatia,printre cotloanele ruinate ale palatului.
In anul 1914 ( in anul ala s-a nascut bunica din partea tatalui),palatul a fost terminat la exterior si pus acoperisul,nu a apucat sa fie locuit,in subsol erau depozitate cele necesare terminarii interioarelor.moartea nababului Cantacuzino si venirea razboiului a dus totul la degradarea sistematica a ceea ce s-a vrut o minune arfitectonica.
Din amintirile mele de copil,acum chiar ca n-a mai ramas aproape nimic din frumosul parc ce inconjura palatul,inca erau delimitate camerele,sala de bal,asa mi-am inchipuit eu ca trebuie sa fie,era superba,chiar si asa o ruina.Existau 3 alei ale parcului,sa le zicem principale,aleea cu tei,castani si nuci,azi doar niste ''umbre'',pe ici pe colo cate un pom ratacit.Langa palat exista conacul,unde au locuit cantacuzinii,cat timp se construia palatul,azi sanatoriu TBC.Din cate stiu eu si mi s-a povestit,palatul a fost dotat cu prima piscina din Europa,nu e verificata informatia,asa e legenda,dar ruina ei se vede si azi....Sunt multe de povestit,dar nu-mi place sa lungesc vorba,am sa postez niste imagini,cu ceea ce a mai ramas din frumusetea de altadata,unele dintre imagini sunt si de la Trianonul din Paris,inspiratia pentru viitorul Palat.
PS.Am aflat de curand ca a inceput renovarea Palatului,lucru care m-a bucurat nespus,Pacat ca parcul e aproape devastat si ca specii rare de arbori s-au pierdut,probabil pentru totdeauna.
PS.1 In incinta parcului si a actualuilui sanatoriu se afla o frumoasa biserica,biserica com.Floresti,biserica pictata de pictorul Tatarascu,o biserica plina de incarcatura istorica,culturala si un loc unde poti sa-ti alini suferintele,pacatele.
] cu un domeniu bine conservat cu copaci si plante rare .Initial a fost a unui ministru de finante din perioada interbelica care la pierdut la jocul de carti . Apoi a avut proprietara o contesa unguroaica . In epoca de aur comunista a fost pe rand , sanatoriu TBC , dispensar comunal si apoi dupa revolutie primarie . A fost revendicat , revandut si acum este intr-o trista paragina .L-am cunosuct foarte bine din pivnite pana pe acoperis , mama mea era asistenta medicala si cand facea garzi de sarbatori era al meu cu totul de explorat . Te inteleg foarte bine ce sentimente de visare si imaginatie inflacarata ai in legatura locul magic al copilariei .
)
)
