A condimenta judicios un preparat este aproape o artă, susțin specialiștii, încă din timpuri îndepărtate. Pe vremea aceea, mâncarea era condimentată cu usturoi, chimen, muștar, lămâi și alte plante aromatice, pentru a da savoare, mai ales alimentației dietetice, de regim.
Condimentele, care au apărut în Europa după descoperirea Indiilor și a drumului mirodeniilor erau foarte scumpe la început și accesibile doar celor bogați, cei săraci fiind nevoiți de condiția lor materială să folosească numai anumite produse locale.
Cercetările ulterioare acestei etape istorice au reliefat faptul că mirodeniile/condimentele nu au o valoare nutritivă, rolul lor fiind doar gustativ. Ele dau un gust plăcut mâncărurilor, mai ales celor de regim și uneori stimulează secreția sucurilor digestive. De altfel, chiar cuvântul „condiment” vine din latinescul „condire”, care înseamnă „a adăuga, a drege”.
Dar, de la dregerea unor mâncăruri, mai ales a celor dietetice și de la condimentarea lor, pentru a le face mai apetisante, până la abuzul de condimente nu este prea mare distanță. Astăzi se face adeseori abuz de condimente (chiar naturale, nu numai sintetice), ceea ce poate avea un efect nociv asupra organismului, începând de la afectarea tenului și pierderea gustului, până la afecțiuni mai grave precum: iritarea tractului gastro-intestinal, sau ulcerații ale mucoasei prin consumul exagerat de ardei iute.
În bolile hepatice, cardio-renale și gastro-intestinale nu sunt permise orice condimente, așa după cum abuzul de cimbru (foarte bun în prevenirea apariției unor boli și în tratarea altora) poate prezenta un risc de avort, poate declanșa dispepsii și hipopepsii grave. Cimbrul consumat mai ales în cantități mari este contraindicat, de asemenea, în insuficiența pancreatică, iar uleiul de cimbru poate determina: convulsii, dureri abdominale puternice, vărsături și chiar delir.
Dacă la început condimentele erau folosite mai ales pentru a acoperi mirosul alimentelor, care din lipsa frigiderelor începeau să se descompună, astăzi se exagerează cu folosirea lor.
Unii consideră, în mod greșit, că ele nu pot dăuna cu nimic, dar nu se gândesc că poate nu se armonizează bine unele cu celelalte și toate asociate, cu gustul natural al ingredientului principal. Mai precis, prin abuzul de condimente, preparatele nu mai păstrează uneori nimic din gustul natural al ingredientului de bază, iar aceasta este vina bucătarului neinformat. El pune de toate în mâncare, judecând gustul, luat separat, al fiecărui condiment, dar neținând cont de faptul că el nu se potrivește cu celelalte, le acoperă aroma și face să dispară gustul cărnii, sau al legumelor de bază din preparatul respectiv.
Condimentele sunt de folos în diete pentru a înlocui sarea (mărar, pătrunjel, busuioc, rozmarin, usturoi, borș, oțet, zeamă de lămâie...) dar tot așa, într-un dozaj adecvat, pentru a nu dăuna mai mult, decât pentru a-și îndeplini menirea.
Chiar industria alimentară greșește punând în vânzare pliculețe pe care este scris cu litere de-o șchioapă utilitatea condimentelor respective („sarmale”, „cârnați”, „mititei”, „friptură”...) și cu litere minuscule, elementul esențial din componență. Ai zice că la raftul de condimente se cumpără...mâncare!
În concluzie, utilizați strict condimentele specifice unui preparat, în cantități mici, pentru a păstra gustul natural al ingredientului principal, pentru a nu uniformiza toate mâncărurile și pentru a nu periclita sănătatea cuiva.
Pentru realizarea acestui articol m-am informat de pe internet.
https://www.cancan.ro/abuzul-de-condimente-afecteaza-tenul-1356.html
http://blog.bioplanetshop.ro/abuzul-de-condimente-si-pierderea-instinctului-alimentar.html
Am folosit imagini ilustrative de pe www.google.com
)
