Hibiscusul, cunoscut și sub denumirea populară de trandafir chinezesc, crește în deosebi în regiunea Sudanului. Acesta conține foarte multă vitamina C, dar și flavon.
Planta poate fi găsită atât împachetată individual cât și în mixurile de fructe pentru a oferi acestora culoarea roșie, intensă. Pentru acest lucru se recoltează numai caliciu (totalitatea sepalelor florilor de hibiscus) și sunt amestecate calități diferite ale acestuia pentru obținerea gustului perfect.
Infuzia de hibiscus este foarte populară în țările africane și în Caraibe unde poartă numele de Karkade. Aceasta este consumată atât rece cât și caldă, gustul său fiind unul ușor acrișor, floral și foarte intens. În unele zone, infuzia se consumă împreună cu muguri de pin.
În Europa, hibiscusul a fost adus de pe vremea în care statul Eritrea ( din Africa, având capitala la Asmara) era colonie italiană (1860-1941), popularitatea sa crescând datorită presupuselor sale efecte benefice asupra organismului printre care: atenuarea oboselii fizice şi psihice, scăderea tensiunii arteriale, tratarea colicilor abdominale.
: galben si portocaliu
)
