Si iata ca am ajuns si la finalul povestirilor de la cursul culinar pe care l-am inceput in februarie si care s-a incheiat saptamana trecuta. Primul curs profesional de gatit din viata mea a fost dedicat bucatariei clasice franceze, practic gatitului de baza din bucatariile profesioniste. De aceea m-am si inscris, pentru a invata tehnicile simple, clare, de baza din aceasta industrie pe care o cunosteam mai mult la nivel teoretic, prin prisma pasiunii mele si a muncii de jurnalist culinar.
Acum, dupa incheiere, pot spune ca sunt pe deplin multumit de ce-am invatat si facut. Am avut parte de un profesor excelent, Patrick “Pat” Zaidan, un irlandez get-beget insa cu un traseu interesant: s-a nascut in Sierra Leone iar mama sa este libaneza . Pat a lucrat in bucatarii franceze Michelin, in Paris si alte orase franceze, apoi in Irlanda, iar acum e profesor universitar. A existat de la inceput o relatie amicala intre el si noi, ca studetin, cerandu-ne sa-i spunem simplu – Pat.
Cred ca m-a apreciat de la inceput – asa am simtit si pe parcurs – si mi s-a confirmat la final. Stiti, nu prea ma insel legat de acest tip de aprecieri sau de senzatii – e o lauda pe care mi-o asum, nu mi-e rusine ca sunt laudaros cu asta – si stiu ca aceste aprecieri “sigure” ale mele trezesc de multe ori, in randul apropiatilor, neincredere si, uneori, respingere. Dar stiu eu ce stiu . Insa cand exista motive…..atunci nu te mai poti impotrivi, pur si simplu. Si asa am stiut, in timp, ca Pat are motive sa ma aprecieze. Si, speculant, ca tot romanul (hai, ca ne stim intre noi ), am sperat sa conteze acest lucru la final. Am fost activ, am avut curaj sa ma bag si la lucruri “dirty” si la lucruri “fine” – si asta a contat mult.
Acum, dupa aceasta introducere antipatica, sa va zic despre ultima zi de curs care a reprezentat examenul. Teoretic si practic.
Prima parte, teoria, s-a desfasurat intr-o sala de curs, timp de 45 de minute. Am avut 20 de intrebari tip grila – de la prezentarea unui tabel cu 10 tipuri de cutite si sa scriu cum se cheama profesional fiecare, pana la prezentarea ingredientelor din sosul bechamel sau indicarea celor mai bune metode de gatit pentru diferite tipuri de carne de vita.
Apoi jos la vestiar, schimbarea si mersul in Kitchen 18. Aici am avut de pregatit asa:
1. Taiere legume in stil jardiniere, paysnane, julienne, brunoise si macedoine + taierea fina a doua cepe mici (shallots).
2. Filetare pastrav si gatire in stil meuniere.
3. Preparare fricasse of chicken (a l’Ancienne – cu ciuperci si cepe mici) din doua supreme (jumatate de piept cu pulpita mica de la aripa atasata, fara piele) – o mancare rustica frantuzeasca.
4. Preparare cartofi Byron (reteta in curand).
Da, am avut acces liber la retete, in special pentru fricasse de volaille a l’Ancienne – Pat ne-a zis clar: gatitul nu e despre invatarea pe de rost a retetelor, ci despre prepararea corecta a unui produs. Corect, nu? Asa ca nu a trebuit sa stiu pe de rost reteta de la fricasse de volaille. Oricum am invatat-o acum, practicand-o, si asta se intampla in bucatariile profesionale: la un moment dat nu mai ai nevoie deloc de retete, doar de mintea ta limpeda.
Si totusi, ce nota am luat?
Banuiesc ca vreti sa va spun si ce note am luat, nu? Bine atunci, va zic. Am terminat primul, din seria de 18 studenti.
Povestea primului meu loc este frumoasa si speciala: dupa incheierea examenului practic, Pat a venit la mine si mi-a dat cadou una din liniile de masurat legume, cu care ne-a verificat cand am pregatit legumele. I-am multumit si m-am bucurat de cadoul simbolic. Si am plecat acasa, fara sa stiu simbolismul din spatele acestui gest.
Acum cateva zile am aflat insa rezultatele. Si am mai aflat ceva, chiar de la Pat: la fiecare final de modul el ofera aceasta linie celui mai bun student. Si acesta am fost eu acum. M-am simtit putin ca Russell Crowe in “A Beautiful Mind”, cand la final personajul interpretat de el primeste cate un stilou, in semn de recunoastere, de la colegii lui.
Notele – La cursul teoretic am facut bine 17 din cele 20 de intrebari, si partial bine restul de 3. La examenul practic am luat 18/20 la igiena (insa pentru parcursul intregului curs – cea mai mare nota), am luat 5/5 la taiat legume, 5/5 la defiletarea pestelui, 4/5 la gatirea pastravului in stil meuniere, 4/5 la fricasse de volaille (am tinut cu 2 minute mai mult pieptul de pui) si 5/5 la cartofii Byron. Insa ultima zi de curs a reprezentat o parte din aprecierea finala – cel mai mult a contat pur si simplu activitatea fiecaruia din cele 3 luni.
Concluzie
Cam atat dragi prieteni despre acest curs: va multumesc ca ati fost alaturi de mine in aceasta perioada in care v-am tot povestit. Si am sa va cer scuze daca vi s-am parut arogant astazi, dar stiti cum e: uneori trebuie sa ne permitem, si sa fim aroganti. Sa nu luam viata atat de in serios si de limitat. Sa ne deschidem, pur si simplu, si sa nu ne fie rusine sau teama sa ne laudam, cand simtim si stim ca sunt motive pentru acest lucru . Da, sunt mandru de mine pentru ca am terminat primul si fiindca am simtit corect cum creste acest lucru, de la ora la ora, pe de-a lungul cursului meu culinar. Nu sunt laudaros, sunt in banca mea deobicei – asa ca scuze pentru azi, dar uneori vreau sa ma simt si eu bine cu mine. Insa doar eu stiu prin ce stari am trecut in ultimele luni, si trec in continuare, cu tot si cu toate, la nivel de timp si nu numai, si uneori mi se pare ca e un miracol ca am terminat primul. Doar uneori, fiindca de cele mai multe ori stiu ca pot face aproape tot ce vreau, daca vreau cu adevarat acel lucru.
Si acum ma scuzati, am o saptamana de vacanta dupa aceste luni de munca in restaurant, curs culinar si munca zilnica online cu Romania: ma duc sa muncesc o saptamana in bucataria lui Nico Lontras, in Estonia . Sa ma asteptati cu masa pusa, ca voi veni cu povesti culinare de acolo .
Sa fiti iubiti si ramaneti cu bine!
)
