Nu prea cred in dragostea care vine tiptil, care te cucereste cate putin si creste incet si bine ca un aluat. Recunosc ca sunt cam zvapaiata. Pentru mine e sau nu e din prima si pe cat de repede ma indragostesc, pe-atat sunt de capricioasa si las in urma o iubire veche, pentru o alta cu iz de frumoase inceputuri. Vorbesc de mancare bineinteles, la ce va gandeati? Imi amintesc perfect de fiecare prima imbucatura dintr-o reteta necunoscuta, ca de un prim sarut ce promite emotii calde si tresar de fericire daca gustul nou ma surprinde in mod placut.
Ma indragostesc cinci minute de mainile bucatarului care-au facut ingredientele sa danseze atat de perfect, iar reteta o pun bine undeva, in coltul acela de suflet gurmando-tradator, care se aprinde iar si iar dupa ceva gustos. Unele stau cu mine de ani buni, dar pe altele le las in urma cu nerusinare. Daca imi place cremsnitul dintr-un loc si-apoi gasesc altul mai bun, spun rapid un adio ieftin primei iubiri si imi mut inima la a doua.
Cam de-o-ndragosteala de-asta noua am avut parte si asta vara si de-atunci ma cam tine pe jar de dor. Cand ma mai intorc acasa, stiu precis unde-mi cer poftele sa ma duc si deja ma vad levitand prin zona Cismigiului, sa caut locul care m-a incantat.
Daca treceti prin Bucuresti si vreti sa va aventurati intr-o calatorie culinara prin India, Franta si inapoi pe la noi, va recomand cu drag sa mergeti la restaurantul Maxim. Am ajuns acolo undeva pe la jumatatea unui august plin de caldura si-am stat la masa cu printesa care mi-a dat intalnire acolo. Am baut smoothies de fructe si vin racoros rose fara alcool si ne-am incins la vorbe. Dar ce mi-a pus papilele gustative pe jar au fost bunatatile deosebite. Suspin si acum dupa crevetii beti cu miezul carnos si dupa branza camembert perpelita usor la cuptor pe care am mancat-o imbracata in chutney de mango, alaturi de o salata de rucola si pere ...
 |
 |
|
.jpg) |
 |
|
 |
 |
... sau dupa dorada impanat cu masline negre, busuioc si sos de ardei: fraged, cu carnea alba foarte putin aromata, gust simplu si placut. Pestele dormita pe un pat de spanac gatit in stil romanesc si un sos dulce de ardei gras.
 |
 |
Dar ce mi-a ramas cel mai mult pe cerul gurii este un gust incredibil, concentrat intr-o insula mica, invelita in crusta de cascaval, plutind intr-un sos nemaipomenit. Imaginati-va un blat usor dulce, usor crocant, insa delicat si fraged si in cosuletul lui un amestec de fructe de mare, toate legate-mpreuna de mozzarella delicata. Si ca desfraul sa fie complet, aceasta mica bucatica de rai insular se gaseste plasata pe un pesto facut din reductie de de supa de peste, acrisor si cu gust plin de busuioc.
 |
 |
Ei, iar la sfarsit a urmat partea dulce, cu care se inchiere orice intalnire culinara reusita. O prajitura moale si umeda de ghimbir, invelita in ciocolata si cu o mingiuta de inghetata de vanilie. Insa eu nu sunt foarte topita dupa ciocolata si nu pot spune ca tanjesc si acum dupa ea. Ce m-a facut sa tresar de placere a fost insa profiterolul cu inghetata de macadamia, cu cireasa prinsa-n mot de frisca si scaldat intr-un sos atat de bun ca mi-ar fi venit sa cer firimituri de tarta dulce sa le inmoi in el, sa las farfuria sclipind.
 |
 |
Si uite-asa m-am indragostit. Vorbaria ca vorbaria, dar cred ca se vede si din poze cam cu ce te poti rasfata la Maxim. Daca mergeti careva pe-acolo, sa-mi ziceti daca toate-s la fel ca asta vara, c-am inteles ca bucatarul de mainile caruia m-am amorezat cateva minute (Krishna Bohat) a plecat. Retetele banuiesc ca-s aceleasi si sper ca-s la fel de bune. Mi-a cam intrat la suflet locul de la prima degustare si tare sper sa tina indragosteala!
Buna idee. Ia sa dau eu frumos din gene la Mirciulica! 
)
