Oare s-a schimbat Legea? Cred că nici măcar nu a fost aplicată vreodată. În viaţă mi-a fost dat să învăţ o grămadă de legi. Pe majoritatea le-am şi respectat. Recunosc însă că legea circulaţie am învăţat-o bine dar nu am respectat-o mereu. Mai ales partea cu viteza. Dar asta-i altă poveste.
LÉGE, legi, s. f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. ♦ Modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un proces etc., exprimând esența lui. II. 1. Normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat. ◊ Lege nescrisă = tradiție, obicei al pământului…
Şi cum explicaţia dicţionarului dă dureri de cap am zis să trec spre partea de suflet a legii. Ori cum în legea civilă nu sunt expert şi cum nici mai presus de lege nu sunt am zis să aduc în discuţie în scurte cuvinte cea mai importantă lege a universului. Iar asta nu e numai părerea mea. Efectiv, dacă această lege ar fi păzită şi respectată de toată lumea n-am mai avea nevoie decât de legi administrative.
„Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul….Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.” Iar în alt loc se spune „să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău…să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.”
De multe ori constat că lumea a rămas în sânge şi-n minte cu legea talionului. De la Hristos cel ce ne-a dat Legea cea nouă şi până la Carol cel Mare (†814) cel ce a scos prin lege plata sângelui pentru sânge, oamenii şi-au făcut dreptate după vechea lege. De atunci până azi oamenii îşi fac dreptate în lege şi fără de lege.
Teoretic fără iubire nu există viaţă. Cel ce este Viaţa este şi Iubire. Iar iubirea este completă când este împărtăşită. Se spune ca pe tine însuţi să iubeşti pe cei de lângă tine. Practica ar spune că e o utopie să crezi că vreodată se poate întâmpla ca să nu mai existe aceste creaţii ale minţii ura, egoismul, mândria. Ori poate că taman aceste creaţii ale minţii noastre obturează orizontul infinit deschis de iubire. Şi mai trist este că cei care încă mai cred în iubire sunt catalogaţi drept idealişti şi sunt socotiţi ca unii care frânează materialismul.
Zice-se că unde-i lege nu-i tocmeală. Aşa ar trebui să fie. Bag seama însă că noi taman cu Dumnezeu ne tocmim. Iar în tocmeala noastră pe iubire cerem mult şi nu dăm mai nimic. Ori, ziceam, că nimeni nu e mai presus de lege. Iar Dumnezeu respectă legea iubirii ad litteram aşteptând de la noi să ne ţinem de cuvânt. Ştiţi voi cum se spune, acta, non verba!
Şi cum mi-a plăcut limba latină vă reamintesc şi proverbul amore more ore re probantur amicitiae. Nu de alta dar amor vincit omnia.
Bibliografie -http://dexonline.ro/definitie/lege-
)
