Am calatorit din Tehran cu masina,dupa ce ne-am oprit in Esfahan (un alt loc fantastic) si in Shiraz,cel mai apropiat oras. Peisajul nu prea s-a schimbat deloc,devenise deja obositor sa vezi acelasi lucru la tot pasul.Pe atunci benzina era 10 centi americani si parca am presimtit noi ca nu o sa mai fie o astfel de calatorie in viitor,deci ne-am facut de cap si am mers oriunde am vazut cu ochii.
Chiar inainte de a intra in Persepolis sau Takht-e Jamshid e un drum drept si lung in capatul caruia ne-am oprit ca sa ne racorim putin.Era vara si foarte cald. Cumparasem deja un pepene si l-am taiat,cand aparu un magarus cu stapanul lui. Era de inchiriat,pentru turisti. Dragul meu sot s-a si suit pe el,desi cantareste vreo 100 de kg. Nu stiu daca ni s-a parut,dar parca se incovoiase magarul si zicea "Save me,save me!"(salveaza-ma).Nu postez poza lui ca nu mi-ar ierta-o niciodata!!! Dar nimic nu ma impiedica sa o postez pe a mea (foto, stinga)! Am servit stapanul si magarul cu niste felii de pepene si ne-am pornit spre Persepolis. Si am intrat pe poarta.
Persepolisus a fost capitala imperiului Persan in antichitate si inseamna Orasul Persilor/Persanilor. A fost distrus de Alexandru cel Mare si ruinele au fost declarate patrimoniu Unesco.In 1971 a fost locul unde s-au sarbatorit 2 500 de ani de monarhie persana.
Destul de impresionant nu? Oriunde mergeam eram impresionata de femeile locale imbracate in negru pe o caldura covarsitoare,pe cand eu,straina fiind,aveam parte de niste privilegii,cum ar fi slapii.
Am avut chiar curajul sa-mi dau esarfa jos de pe cap pentru o poza. Doar nu era sa bat atata drum si sa nu ma pozez fara!Trebuia sa fiu eu mai rebela!!!
Punctul culminant al acestei calatorii a fost la iesirea din Persepolis. Am dat peste un trib nomad.Nici nu ne-a venit sa credem ce noroc a dat peste noi.
Poate intr-o zi o sa refacem aceasta calatorie,dar precis ca nu o va egala pe prima.
)
