imi aduc aminte cu drag din copilarie cind plecam dimineata de acasa fara nimic si ajungeam pe malul Dunarii.rupeam un bat de stuf si incepeam a cere la pescari un cirlig,o pluta,relon si rime.prindeam peste ,ajungeam acasa si mama doar ca nu mi-l dadea de cap :)) ... ptr ca nu-i place sa curete peste si nici sa il manince .
cu trecerea timpului si cresterea mea in etate pasiunea pentru pescuit a crescut si ea.dar din pacate posibilitatea financiara nu era una dintre cele mai bune.imi aduc aminte si atunci ma duceam si cautam cele mai bete de stuf,le caleam la foc ,le imbinam cu teava de PVC si faceam plute din matura bunicii.
cind am putut sa imi permit o undita mai buna telescopica si toate cele ptr un adevarat pescar a aparut in viata mea...sotia,si iar am ramas fara bani :)) :)) :)).bani ca bani,dar a disparut si timpul de a merge la pescuit.cind spuneam duminica voi merge la peste era o tragedie pentru ea :)) .
imi place sa pescuiesc si imi place asa mult incit de multe ori plec cu noaptea-n cap.alteori stateam si noaptea cind ma duceam la prins somn si crap.
din pacate in ultimii 3 ani mersul meu la pescuit a devenit nu imposibil dar foarte rar.zona de munte unde locuiesc nu ofera conditiile orasului natal,Galati de a pescui.
pentru mine pescuitul nu e doar o pasiune e si un mod de relaxare,momente cind ma desprind de stres ,moment de a fugi de oras si a ma bucura de natura...
sper ca macar unul din copii mei sa aiba acelasi microb :)
)
