„Noi vrem pământ!” Aşa suna o poezie învăţată în copilărie. Azi noi ce vrem? Mai vrem pământ? Nu cred. Pământ suntem şi în pământ vom merge, la ce e bun să vrei pământ. Să mergi să vezi în recele mormânt, să vezi pe omul din pământ că e pământ. Şi eu mă-ntreb de ce vor unii azi să fie moşieri ai solului de pe pământ, mai nou pe Lună sau pe Marte se vor stăpâni, ba chiar din soare vor să vândă bucăţele ca nişte creatori sau veşnici trăitori, privind cu interes spre universul îndepărtat fără să vadă însă de unde au plecat, dacă-au plecat.
Sunt unii semeni care privesc cu interes spre univers, spre viitor, şi nu-i păcat să vrei s-atingi cu mâna ce e creat de Dumnezeu, dar să nu uiţi de unde ai plecat şi unde mergi. Am urmărit cu interes cum oamenii se luptă cu himere, cu neamuri felurite ce vin de peste tot să acapareze ceea ce doar pentru noi a rânduit Dumnezeu. Pământul e al nostru căci din pământ suntem, şi chiar dacă pe alţii i-o fi creat Dumnezeu în altă lume să-şi ducă existenţa, noi cei ce suntem după chipul Său nu-i mai simţim prezenţa căci ne dorim s-ajungem unde-i El fără să ştim că nu se poate, din cauza pământului ce-şi cere tributul său. Iar regăsirea cu cel ce din pământ ne-a dat viaţa, va fi atunci când nu ne aşteptăm, în duh, normal că-aşa se cade unui suflet creat de Dumnezeu.
Vedeţi cum muritorii îşi doresc nemurirea, dar fals, prin avatar, prin palida imagine ce circulă pe internet, ei nu ştiu că un chip trecut în cartea vieţii rămâne veşnic viu, nu palid, rămâne lângă Creator. De ce aleargă oamenii ca orbii să prindă ori naşterea ori moartea unei stele, de ce se zbat să vadă ce-i dincolo de noi, când habar n-au când ei se nasc sau mor, sau nu ştiu sigur nici ceea ce este-n înlăuntrul lor. Noi astăzi vrem şi aur şi argint, noi vrem şi stelele din cer la noi în casă, noi vrem şi viaţă lungă să avem, să fim stăpâni în cer şi-n jur dar,.... dar, astăzi nu mai vrem pământ.
Ne renegăm şi plăzmuirea de Dumnezeu aleasă, fără să ştim că va veni vremea când în mormânt vom deveni pământ. N-ar trebui să vrem pământ, nici platină, argint sau diamante, ori toate strânse într-un tezaur, ar trebui, zic eu, umil, să ne dorim .....doar suflete de aur.
p.s Acest blog este o meditaţie.
Am făcut referire la cei ce privesc spre univers, faţă de cei ce inclusiv de acolo ar dori să-şi strângă bogăţie materială. După cum cred că ştii, sunt oameni care vând teren pe lună, pe Marte ori prin alte locuri din sistemul solar. Şi eu privesc cerul, dar cu alte sentimente, mult mai profunde. 
)
