Fără a mă lăuda, că de altfel nu e de laudă ci e normal, citesc zi de zi în Sfânta Scriptură. Şi zi de zi, citind găseşti mereu câte ceva de aplicat în viaţa cotidiană. Aşa se face că ajungând la capitolul 15 de la Matei am dat peste întâmplarea în care Mântuitorul este apostrofat de iudei aşa: pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine. După ce Hristos îi mustră cu privire la cum ţin ei datinile şi legea cheamă la Sine mulţimile şi le spune ascultaţi şi înţelegeţi: nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
M-am bucurat când am recitit acest pasaj deoarece de multe ori în anii de preoţie am întâlnit o grămadă de persoane, să le spunem credincioşi, care sub pretextul celor mai sus menţionate au socotit că nu e obligatoriu să posteşti, că doar aşa spune Biblia că nu e păcat ce bagi în gură. Cine este departe cu duhul de biserică ar spune că aşa este. Ba ar mai spune că Mântuitorul, Ioan Botezătorul, Ilie, apostolii şi alţi sfinţi au postit că aşa au vrut ei, că nu i-a obligat nimeni. Greşit.
Am găsit şi metoda de combatere. Deci dacă nu e păcat ce bagi în gură, înseamnă că nici ţigara nu e păcat, nici dacă îngurgitezi doi litri de alcool nu e păcat, nici îmbuibarea nu este păcat, nici drogurile (astea se mai iau şi pe nas ori injectabil). Deci acestea sunt lucruri copilăreşti.
Şi când te gândeşti că toate au plecat de la nişte mâini nespălate. E curios că azi, când lumea este obsedată de microbi, de viruşi, de igienă, când se fac reclame la fel de fel de produse de curăţat, dezinfectat, protejat şi imunizat, pâinea, alimentul de bază al oamenilor, este livrată în cele mai multe cazuri neambalată. Ea trece din cuptor în lăzi, e purtată prin maşini, manevrată de zeci de mâini, pe rafturi, purtată prin sacoşe mai mult sau mai puţin curate şi nimeni nu păţeşte nimic. Că trebuie să fim serioşi, nu toţi cei care pun mâna pe pâine sunt curaţi. Nici nu mai pun în discuţie mizerabilii bani, atât de murdari şi atât de iubiţi de oameni.
Respiram un aer murdar, bem o apă murdară, folosim obiecte murdare, lucruri pe care pun mâna oameni şi oameni şi nu e nici o problemă. Asta nu înseamnă că nu trebuie să stăm nespălaţi că nu păţim nimic. Înseamnă că mâinile cu adevărat murdare aparţin unui suflet murdar. Sunt mâini pătate de sânge ca cele ale lui Cain ce şi-a omorât fratele, sunt mâini pătate de mizeria banului, ca cele ale fraţilor lui Iosif ce l-au vândut pe acesta egiptenilor, sau ca cele ale nefericitului Iuda care l-a vândut pe Mântuitorul. Sunt mâinile înnegrite de păcatul mândriei şi al nerecunoştinţei ale acelor oameni care nu vor să-şi facă semnul sfintei cruci, nerecunoscând jertfa lui Hristos pentru noi. Sunt mâini pătate de păcatul furtului, sunt mâini pătate de multe păcate. Această mizerie nu se vede cu ochiul liber. Ea face cu adevărat rău omului, sufletului. Cu mâinile murdare ne ştergem pe haina curată a sufletului. Cu mâinile murdare aşteptăm venirea Domnului. Cu gurile murdare venim să-l primim pe Hristos în taina sfintei Împărtăşanii.
Mântuitorul ne învaţă că nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gura lui. Dar asta înseamnă înţelepciunea cumpătării, deoarece dacă bei mult alcool, multe-ţi ies din gură pe urmă şi deci e păcat să bagi în gură mult alcool sau droguri ori alte şi alte lucruri ce produc o falsă plăcere. Dacă sufletul posteşte e bine să postească şi gura, mâinile, limba, burta şi creierul pentru a fi curate.
La Cina cea de Taină Hristos le-a spălat picioarele apostolilor nu pentru că erau murdari, ci pentru a le arăta cât de mult poate omul să se cureţe prin smerenie, căci smerenia, împreunată cu postul şi cu rugăciunea îl curăţă pe om de murdăria invizibilă pe care o are pe mâini, pe picioare, pe suflet.
)
