Îmi amintesc cu mare plăcere poveştile copilăriei, magia celor auzite iar mai apoi văzute. Chestii impresionante precum tărâmul celălalt, capătul lumii, tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, apă vie şi apă moartă, duhul lămpii iar pe urmă inelul fermecat din Arabela. Timpuri vechi, probleme noi. Evident că fascinaţia copilăriei a trecut, că fiecare dintre cititorii de poveşti şi-ar fi dorit să aibă un inel fermecat, un buzdugan sau măcar lampa lui Aladin. Dorinţele copiilor erau cel puţin năstruşnice, unii doreau, în cazul în care ar fi avut vreun duh de lampă, ba jucării, ba dulciuri, ba să zboare, ba să-l poată altoi pe colegul de clasă mai zdrahon decât el. Minte de copil, am spune azi. Dar nu e aşa. Pentru că şi azi oamenii visează cai verzi pe pereţi. Unii, care doresc să schimbe lumea spun că dacă ei ar fi fost în locul lui Dumnezeu ar renunţa la o anumită rasă de oameni, alţii nu ar mai dori o specie de animale, alţii şi-ar fi dorit veşnicia fără vreun pic de efort, unii şi-ar fi îndeplinit toate fanteziile de orice fel. Corect, nu? Evident că nimeni nu deţine lampa lui Aladin.
Şi e la fel de evident că dorinţele noastre nu pot fi îndeplinite printr-un inel fermecat. Duhul din lampă dacă vreţi, poate fi sufletul din trupul omului simbolizat de lampă. Împlinirea dorinţelor se face prin muncă, prin rugăciune, prin perseverenţă. Eu ştiu că unii freacă menta, pardon de expresie, şi privesc la cei care îşi freacă palmele de usturimea muncii cotidiene. Unii aşteaptă pe zâna cea bună, alţii se luptă cu zmeii. Unii îşi doresc să moară, alţii se luptă să trăiască. Unii nu cred în Hristos şi venirea lui, alţii îl aşteaptă zi de zi. Şi să ştiţi că astea nu mai sunt poveşti. De ce doresc unii să spună ce ar face ei dacă ar fi Dumnezeu, dacă nu sunt în stare să face ce trebuie ca oameni, nu ştiu. Eu ştiu doar că poveştile sunt pentru copii, că visele sunt pentru cei care dorm, şi că realitatea este alta, una cruntă din care nu poţi ieşi aşteptându-l pe fiul împăratului Verde. Şi mai ştiu ceva, că Hristos a spus aşa: „căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă”. E greu, e uşor, credeţi sau nu credeţi, în această lume El a mai rămas singura speranţă. El este singurul nepătat de spurcăciunea vieţii acesteia. El este cel ce poate îndeplini toate dorinţele cele bune, cum numai un părinte poate face acest lucru. Cine crede în El, poate avea şi tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă veşnică, ar vedea şi tărâmul celălalt, ba chiar întreg universul. Eu, încălecai pe-o şa, şi lăsa-i postare-aşa.
)
