Imi place sa astern cuvinte , nu am pretentia ca stiu sa o fac corect, literar sau mai stiu eu cum, dar simt nevoia sa scriu din cand in cand, despre anumite momente din viata, care mi-au placut, m-au marcat sau m-au bucurat. Desi aceasta intalnire nu a fost a mea, am considerat-o ca si a mea, deoarece au fost acolo prezente persoane dragi pe care le cunosc de ani bunii, pe unele chiar de la gradinita....Chiar daca sunt aceiasi generatie cu Vali, am terminat liceul in acelasi an, n-am fost la acelasi liceu, noi ne-am cunoscut mult mai tarziu, ''vinovata'' pentru aceasta intalnire este grecoaica Christina, colega mea de gradinita si clasele 1-4 si colega lui Vali de liceu si clasa. Asadar acesta intalnire fost cu colegii lui Vali. Recunosc ca n-am avut nici un chef ( din multe motive, unele legate de evenimente mai putin placute in familie, altele.....dar nici nu mai conteaza), am plecat cu un mare sictir pe mine si fara chef, dar speram, asa cum ma cunosc, sa-mi schimb atituninea, sa ma relaxez si sa ma simt bine. Asa ca asta am si facut, am ras, am analizat din umbra reactiile intre fosti colegi, m-am amuzat cat de haiosi erau si isi etalau, kilele in plus, ridurile sau radeau de ce traznai au facut pe parcursul liceului....eu mi-am vazut de ale mele, adica am facut poze( nu foarte multe, nu prea ies bine in incapere), am dansat, in legea mea....am si mancat cate ceva ( partea cu mancarea a lasat mult de dorit, dar hai sa nu fiu carcotasa).....per total am reusit sa ma detasez putin de problemele de zi cu zi, chiar se simte nevoia unei astfel de iesiri, chiar si fara un motiv anume....te scoate un pic din uzura unor zile obisnuite....si chiar este placut sa revezi oameni cunoscuti sau sa cunostii altii noi....pe unii ii stiam de la intalnirea de 25 de ani, pe altii pot sa spun ca-i cunosc de-o viata...imi pare rau ca nasul nostru de cununie, coleg cu Vali, n-a putut sa fie si el prezent de data asta. Dimineata s-a lasat cu promisiuni ca de acum in colo e bine ca intalnirile sa fie mai dese, sa nu se mai astepte 5 sau 10 ani.....cineva, cu un umor morbit chiar a zis ''data viitoare trecem intai pe la cimitir, sa vedem care a dat coltul'''...s-a ras ...desi e o alta realitate a vietii, sunt colegi de ai lor care mai sunt doar cu amintirea printre ei.......
Concluzia mea,pe care mi-o tot repet in ultimii 10 ani, bucura-te, traieste si pretuieste fiecare clipa care iti aduce un strop de bucurie, fericire si relaxare, nu ignora lucrurile marunte, ele fac diferenta.
)
