Nici nu stiu cu ce sa incep...am trait in 4 zile atatea momente frumoase, unice, pline de emotie si bucurie incat parca totul a fost un vis frumos.
Totul a inceput joi dimineata, cand m-am intalnit cu primul bucataras pe care aveam sa-l intalnesc de cand sunt inscrisa pe acest site – Mitinita (Adina) si cu fetele ei - timide la inceput -. Cand am asteptat-o la gara din Cernavoda si am strans-o in brate pe Adina am simtit cum lumea virtuala a bucatarasilor incepe sa prinda viata si uite-asa a inceput totul.
Inima imi batea din ce in ce mai tare, emotiile incepeau sa creasca, nerabdarea de a-i intalni pe ceilalti bucatarasi imi dadea tarcoale. Si, cu toate aceste trairi in suflet, am ajuns la Fetesti, acasa la bucataras Ina si Mutulica (Costel).
Costel ne astepta la poarta, iar Ina pregatea masa. Ne-au facut o primire extraordinara. Ne-au servit cu bucate gustoase, bautura pe alese, umbra era din belsug...As fi ramas acolo pana seara si nu m-as fi plictisit, pentru ca desi le paseam pragul casei pentru prima data, simteam ca-i stiu de-o viata intreaga.
Cu greu ne-am „dezlipit” de Ina si Costel si am plecat spre Satic…
In drumul spre Satic am trait clipe frumoase alaturi de Adina si fetitele ei. Rares si fetitele s-au imprietenit imediat. Am povestit cu Adina lucruri extrem de interesante despre calatoriile ei facute in aceasta lume. E o femeie pe care o admir pentru curaj, pentru nonconformism si pentru grija si implicarea de care da dovada ca mama.
Dupa un drum de vreo 4-5 ore parcurs lejer, am ajuns la Satic. Pe drum am tinut legatura cu Mama Merisor si astfel am ajuns cu bine la punctul de intalnire unde deja erau prezenti Timea (si sotul ei, Mitica (Zanul), Merisor (cu sotul ei – un om deosebit si calm), Buni (o femeie plina de viata, vesela), Motanel (un om calm si plin de umor).
I-am imbratisat cu emotie si entuziasm si simteam cum totul prinde contur. Ne-am indrepatat apoi spre Cabana unde am fost cazati. Locatia era parca rupta dintr-o poveste.
Aer curat, liniste, oameni minunati, mancare buna…relaxare totala.
Am servit cina si apoi am stat de vorba cu cei prezenti, am ras si copiii s-au jucat. Singura persoana care ne-a “chinuit” a fost Zanul (sotul Timeei) care avea o energie si o pofta de viata pe care rar o intalnesti la o persoana in ziua de azi. Era atat de energic incat ne stingea si ne aprindea lumina din minunt in minut la foisorul in care ne aflam. Evident facea acest lucru pentru ca se juca cu Rares si cu fetele Adinei.
Ne-am odihnit si a doua zi aveam sa ii cunosc si pe restul bucatarasilor.
Nici nu stiu daca sa-i enumar pe toti cei prezenti la intalnire, pentru ca deja observ ca am scris mult prea mult si nu cred ca ar mai avea cineva rabdare sa mai citeasca articolul daca mai scriu mult. Imi sunt dragi toti in egala masura (Gaby, Padre, Liliana, Cris, Mena, Ancuta, Lavinia, Ruxy, Dia, Bya, Mihaela, Seby).
Ideea principala este ca in fiecare dintre cei prezenti am descoperit un suflet minunat, am discutat cate putin cu fiecare – as fi vorbit mai mult insa timpul a trecut foarte repede – si am realizat ca, desi pana acum 5 luni nu cunosteam pe nimeni de pe bucataras.ro, am reusit sa castig in viata mea oameni cu adevarat valorosi, fiecare avand o calitate aparte. Am invatat din aceasta experienta ca niciodata nu este bine sa judeci un om dupa aparente, ca viata virtuala se poate transforma in realitate si ca nimic in viata nu este intamplator.
Le multumesc organizatorilor pentru efortul si implicarea de care au dat dovada, le multumesc bucatarasilor prezenti la intalnire ca m-au tolerat 3-4 zile alaturi de ei si sper ca in viitor sa ramanem la fel de uniti si sa ne revedem cu bine la urmatoarea intalnire.
PS: Sa ascultati de Mama Meri ca altfel e de rau! :)) Eu n-am anuntat - pe bucataras.ro - ca am ajuns acasa de la intalnirea de la Satic si Mama Meri m-a cam luat de codite. :))
"Dovezile" intalnirii le gasiti aici: http://www.bucataras.ro/Patricia_Iordache_79/foto/album/1099/
)
)
