Fără dar şi poate că graţie tehnologiei din ziua de azi suntem martori ai unor evenimente ce se petrec lângă noi sau mai departe de noi în timp real. Şi e bine, dar e rău. Fapt pentru care intru în miezul problemei şi vă spun că o să fac referire strict la ceea ce mă priveşte, domeniul credinţei.
De ceva vreme, de vreo câţiva ani vedem la televizor sau pe internet imagini de la diferitele manifestări religioase cum sunt pelerinajele sau hramurile, de unde de cele mai multe ori se prezintă tendenţios manifestarea în cauză punându-se accent pe micile probleme de organizare sau pe marile probleme cauzate de cei care nu au nimic în comun cu evenimentul în cauză.
În primul rând o să „lovesc” în credincioşi. Ştiţi că la astfel de evenimente se duc cu miile, unii, puţini la număr, mânaţi de o credinţă curată aşteaptă răbdători, se roagă, nu fac gălăgie. Alţii, mai mulţi la număr, se duc din curiozitate, mânaţi de o credinţă superficială, care nu este manifestată şi în celelalte zile ale anului, oameni care nu se mai duc la biserică decât de Paști să ia lumină fără să rămână la slujbă, oameni care nu au răbdare, se îmbulzesc, fumează în rând, vorbesc la telefon continuu, şi trec pe lângă racla sfântului respectiv cum trece acceleratul prin haltă, adică în mare viteză.
Să nu credeţi că eu îi critic, nicidecum. Eu doresc să atrag atenţia că şi în Scriptură avem astfel de momente, când Hristos înconjurat de mulţime mare de oameni nu vindecă decât pe cei care vin cu mare credinţă, în detrimentul celor care erau acolo din curiozitate sau din dorinţa de a-l vedea cum greşeşte pentru a-l pârî autorităţilor. Şi avem exemplu vindecarea femeii cu scurgere de sânge de 12 ani care în îmbulzeală s-a atins cu credinţă de Hristos şi s-a vindecat.
E destul de greu să spui azi, în mileniul III, că an de an se fac minuni la moaştele sfinţilor (şi se fac), că sunt oameni (şi sunt) care pleacă alinaţi prin rugăciunea făcută. Numai că aceştia dau slavă lui Dumnezeu fără trâmbiţarea prin faţa camerelor de luat vederi şi a căutătorilor de senzaţional. Şi bine fac, pentru că aceştia nu ne prezintă nouă celor care nu ştiu din ce motiv ne mai uităm la televizor, decât îmbulzeala celor slabi în credinţă, decât afacerile celor cu grătare muzică şi băutură, decât un calcul estimativ a banilor ce se strâng în nu ştiu ce pungă, fără să prezinte câtuşi de puţin partea curată a evenimentului prezentat.
V-am scris aceste lucruri deoarece, poate unii din cititori aţi fost sau veţi merge la astfel de evenimente. Acolo mergeţi împreună cu alţi oameni mai mult sau mai puţin cunoscători de cele bisericeşti. Acolo aveţi posibilitatea să îndrumaţi, să învăţaţi prin propria conduită şi pe cei din jurul vostru. Acolo puteţi prin credinţa voastră să-i struniţi şi pe cei nerăbdători, acolo aveţi ocazia să puneţi în aplicare ceea ce aţi învăţat curat din biserică şi familie. Acolo în îmbulzeală puteţi să testaţi nivelul de credinţă care v-a îndreptat spre Hristos şi sfinţii săi.
Mie nu-mi rămâne decât să mă rog bunului Dumnezeu ca celor din îmbulzeală să le dea credinţă curată şi răbdare, ca celor care filmează să le dea duhul adevărului în prezentarea corectă a celor văzute, ca celor care privesc să înţeleagă lucrarea lui Dumnezeu prin sfinţii săi.
))))
)
