Va lasasem de dimineata cateva rânduri asternute de prietenul meu padre Victor. Erau prea mult si gândurile mele în acele rânduri. Apoi observasem ca în ultimul timp, eram tot mai multi cei care simteam asta. Dorinta de a lua o pauza, un timp pentru noi, sau poate pentru a îngadui sa se întâmple anumite lucruri.
Cu totii am simtit tavalugul nemilos al timpului si vorba lui Gusti “sfârşeala de oboseală” în ultimul timp.
Cel putin eu am simtit nevoia acuta sa iau o pauza, o pauza în care sa nu fac nimic din ceea ce sunt nevoita sa fac zilnic, fara sa aplec prea mult urechea la dorintele celorlalti. Da,o pauza egoista se poate spune, dar eu o consider necesara tocmai ca apoi sa pot face fata unor noi provocari.
Asa ca m-am refugiat intr-un loc drag mie, poate si pentru ca m-am nascut pe acele meleaguri, sau poate pentru ca oameni dragi ma fac sa ma simt întotdeauna “acasa” in casa lor. Sau pentru ca imi oferea linistea necesara pentru a sta cu gandurile mele, sau chiar fara gânduri uneori. Simteam atâta liniste, încât parca eram din nou copilul lipsit de griji în casa bunicii mele.
Nici nu tin minte de când nu mai avusesem un somn atât de odihnitor. M-am plimbat prin padure, am stat la soare, am uitat de tehnica, de telefon, de internet, n-am avut nici cea mai mica tentatie de a folosi laptopul. Pâna si cu pozele am fost zgârcita de data asta, asa ca nu v-am adus prea multe imagini.
Si pentru ca scurta mea “vacanta” sa fie împlinita, am avut placerea sa cunosc un bucataras foarte drag mie, din mai multe motive, nu doar pentru ca este clujeanca de-a mea. Am cunoscut-o pe Lili. Chiar daca nu este foarte activa pe Bucataras.ro, ati avut ocazia s-o cunoasteti si voi aici: http://www.bucataras.ro/articole/interviurile-bucataras-lili-12612.html.
Virtual eu am cunoscut-o mai demult pe Lili. Pot însa sa va confirm ca este exact asa cum bine s-a descris în interviu. O persoana calda, placuta, un dascal cu daruire si multa implicare. Cei care i-au vizitat blogul LiliGospodini, stiu ca este si extrem de talentata. Cu siguranta exista multa pasiune în tot ceea ce face.
Daca întâlnirea aceasta a fost scurta, sunt convinsa ca ne vom mai întâlni. Ma bucur enorm când am ocazia sa întâlnesc oameni dragi si când mi se confirma tot mai mult ca nu m-am înselat si ca între virtual si real nu exista diferente pentru oamenii adevarati.
Asa cum m-am bucurat când si altii au scris despre emotia întâlnirii cu alti bucatarasi si despre faptul ca era ca si când s-ar fi cunoscut dintotdeauna.
Eeeeeiii, cu siguranta veti spune “cam multe gânduri pentru o pauza”, va dati seama cât as fi scris daca nu eram înca într-un soi de euforie.
Cica s-a terminat pauza si trebuie sa ma apuc de ceva treaba.
)
