stiu ca si voua va planc florile si vi le ofer cu mare drag bucatarasilor,va ofer florile mele din gradina cu drag,Ruxy,Gaby,Medi,Mena,Miha,Ela,Diana,Dia,Mitinita,Rocsi, Ina,Florina,Miuta,Silvia,Kamy,Nadina,Ligia,Mona,Lia,Lau,Elena and co.
Poezii de primavara-Vasile Alecsandri
Concertul din lunca
In poiana tainuita,unde zbor luciri de luna,
Floarea oaspetilor luncii cu grabire se aduna,
Ca s-asculte-o cantareata revenita-n primavara,
Din strainatatea neagra,unde-i viata amara.
Roi de flacari usurele,lucioli scanteitoare,
Trec in aer,stau lipite,de luminarele-n floare
Raspandind prin crengi,prin tufe o vapaie albastrie
Ce mareste-n miezul noptii dalba luncii feerie.
Iata ,vin pe rand,pareche,si patrund cole-n poiana
Bujorelul vioi,rumen,cu naltuta odoleana,
Fratiori si romanite care se atin la drumuri,
Clopotei si mazarele,imbatate de parfumuri.
Iata frageda sulcina,stelisoare,blande nalbe,
Urmarind pe busuiocul iubitor de sanuri albe.
Deditei si garofite,parguite-n foc de soare.
Toporasi ce se inchina gingaselor lacramioare.
Vine cimbrul de la campuri cu fetica de la vie,
Nufarul din balta vine intristat,fara sotie,
Si cat el apare gaben,oachesele viorele
Se retrag de el departe,razand vesel intre ele.
In poiana mai vin inca elegante floricele,
Unele-n condurii doamnei si-n rochiti de randunele,
Altele purtand in frunte,insirate pe o raza,
Picaturi de roua dulce care-n umbra scanteieaza.
Ele merg,s-aduna-n grupe,se feresc de buruiene,
Si privesc sosind prin aer zburatori cu mandre pene,
Dumbravenei,ganguri de aur ce au cuiburi de matasa,
Ciocarlii,oaspeti de soare,randunele,-oaspeti de casa.
Gaita ce imiteaza orice suntete bizare,
Stigleti,presuri,macalendri ce prin tufe se alunga
Si duioase turturele cu dor lung,cu jale lunga.
Iata,vin si gandaceii in hlamide smaltuite,
Iata greieri,iata fluturi cu aripioare pudruite,
Si culbeci care fac coarne purtandu-si casa-n-spinare...
La ivirea lor poiana clocoteste-n hohot mare.
Iata-n urma si albine aducand in gura miere...
Zburatorii gusta-n graba dulcele rod cu placere.
Apoi sorb limpidea roua din a florilor potire,
Soptind florilor in taina blande soapte de iubire.
Dar tacere!...Sus pe-un frasin un lin framat se aude!...
Toti raman in asteptare.Cantareata-ncet prelude.
Vantul tace,frunza deasa sta in aer neclintita...
Sub o panza de lumina lunca pare adormita.
In a noptii linistire o divina melodie
Ca suflarea unui geniu printre frunze-alin adie,
Si tot creste mai sonora,mai placuta,mai frumoasa,
Pan´ce umple-ntreaga lunca de o vibrare armonioasa:
Ganditoare si tacuta luna-n cale-i se opreste,
Sufletul cu voluptate in estaz adanc pluteste.
Si se pare sa s-aude prin a raiului cantare
Pe-ale ingerilor harpe lunecand margaritare.
E privighetoarea dulce care spune cu uimire
Tainele inimii sale,visul ei de fericire...
Lumea-ntreaga sta patrunsa de-al ei cantec fara nume...
Macul singur,ros la fata,doarme,dus pe ceea lume!
)
