Stiu, sunt de multi ani pe acest site, cred ca vreo 5-6, insa niciodata nu vorbit deschis despre mine si cred ca a venit momentul. Nu o faceam nici acum, ca nu vreau sa starnesc reactii diverse, mila, compasiune si alte cele, dar vreau sa stiti anumite probleme ca sa intelegeti de ce sunt mai retrasa, de ce zic eu nu fac aia, nu vreau aia, urasc zapada, etc...
Incep prin a spune ca sunt o persoana cu handicap, si nu ma refer la un deget frant sau mai stiu eu ce, ci boala mea se numeste distrofie musculara progresiva forma centurilor. Multe detalii nu o sa va dau, ca nu cred ca va intereseaza, este vorba desprea faptul ca muschii corpului mor, adica nu mai functioneaza, afecteaza inclusiv muschii organelor, organele in sine, o boala ce avanseaza lent sau nu, dar sigur. mai multe puteti citi si pe internet, dar mai bine ocoliti sa cititi ca va ingroziti, eu una m-am ingrozit rau ce am citit.
Eu apreciez toata munca voastra, pentru ca ma pun eu, omul din spatele calculatorului, care cu greu face o reteta, da eu pregatesc cu greu o reteta.
Daca fac o ciorba spre exemplu, pun oala pe aragaz goala, pun in ea apa cu cana, toc legumele rand pe rand, le duc la aragaz in farfurioare, pe rand daca sunt prea multe si tot asa. Ajungem la final, oala cu mancare se raceaste, eu stau si ma uit la ea daca nu e cineva acasa, ca nu o pot pune nici in frigider. Fac tavi de prajituri, este adevarat, dar cu mult chin, de multe ori cu ajutor atunci cand vine vorba de cantitati mari, de lucruri grele si tot asa.
Imi este greu sa car o sticla cu apa, eu ma duc la cumparaturi, dar altii le cara.
Raman fara cartofi, in beci am, dar eu nu pot cobori.
Sa urc vreo trepta fara sa ma sprijin? Nici vorba! De asta am fost nevoita sa ma mut la parter, nu ca imi place.
Sa fac baie, este la fel de greu, intr-o mana tin buretele, iar cu cealalata mana imi tin mana in care am buretele, ca altfel nu ma pot spala, nu pot ridica mainile, nici macar sa le tin ridicate...
Problemele ar fi multe, ar fi foarte multe de zis, dar nu imi place.
Chiar daca de cele mai multe ori sunt trista, imi este greu, incerc sa ma mentin macar pe linia de plutire, incerc sa ma leg de lucrurile frumoase si oamenii dragi din jurul meu pentru a-mi ridica moralul, pentru a gasi zilnic doza de optimism, desi de multe ori nu-mi arde de asta.
Aaaa, ca tot s-a mai zis daca fac copii...Nu am voie sa fac copii, pentru ca, in primul rand imi risc eu viata, apoi risc sa nasc un copil bolnav, iar eu cum stiu ce inseamna chinul si abia reusesc sa ma car pe picioare, mai bine nu mai chinui un suflet.
Cat despre tratamente, multe am incercat, dar nimic concret. Tot se fac studii, dar nu a aparut nici un tratament care sa ajute. Miscarea, exercitiile fizice ajuta doar sa te mai mentii cat de cat, sa evolueze mai lent boala.
Astazi inca sunt pe picioarele mele, maine cine stie ce o mai fi, totusi incerc sa fiu pozitiva si sa sper ca ziua in care nu voi mai merge sa fie undeva departe.
Uite asa v-am zis cate ceva despre mine, v-am zis marea mea problema, nu de alta, sa stiti si voi de ce sunt mai rece, mai introvertita.
Nu va doresc decat sa aveti grija de sanatatea voastra, este cea mai de pret din toata viata!
Please, sa nu dati share articolului pe facebook, vreau sa ramana intre noi, cei de aici!
Si da, esti un exemplu pentru multi dintre noi 
. 
)
