Cum a început totul?
Era o după amiază de mai, nici răcoroasă, nici caldă, cu un soare încă vesel ce nu se dădea dus după orizont și care se mai zbenguia cu picăturile de ploaie ce cădeau dezordonat, în rafale ușoare.
Prima oară i-am simțit parfumul. A învadat încăperea, s-a insinuat șăgalnic în nările mele, a pătruns îndrăzneț, nepoftit, până am tresărit. Era un parfum, o aromă pe placul meu. Am întors privirea. În direcția opusă. Am încercat să trișez, speram astfel să-mi amăgesc simțurile. Dar n-a fost așa. Tot mai aproape, tot mai intens, acesta mă învăluia. Poate dispare, mi-am zis!
Doar că privirea s-a fixat asupră-i, ochii, la început timizi, au prins să strălucească, au devenit tot mai calzi, mai învăluitori și mai blânzi. Un tremur fin al buzelor, o arcuire a sprâncenelor, un zâmbet. Era aproape, tot mai aproape. Un val de căldură mi-a invadat obrajii, nici nu-mi dădeam seama dacă era vizibil sau doar în a mea închipuire. Pleoapele s-au închis leneș. Căldura se apropia de buzele fremătânde, ușor întredeschise.De ce am simțit acest fior prin mine, de ce pielea s-a înfiorat? O ușoară încordare a mâinii, o secundă de etern și o firbințeală plăcută mi-a invadat întreg spațiul. Pulsul era accelerat, bătăile inimii spărgeau liniștea din încăpere, valuri de plăcere curgeau prin întreg trupul, prin toate celulele, într-un fel delirant, sublim, divin. Respirația nu-și găsea ritmul potrivit, când întreruptă, sacadată, când ușor greoaie, când absentă. Din cerul gurii simțeam cum cad dulci picături de miere, dulceața o simțeam curgând prin vene. Atingerea timidă s-a transformat fără de veste în dorință, în foame, în pasiune și delir. Fiecare nouă atingere o celebra pe cea trecută și cerșea o alta. Mai fierbinte, mai dulce, mai plină de fior și savoare. Nu mai știu de era extaz sau agonie, dacă fluturii băteau din aripi în al meu stomac, nici măcar de mai era la locul său sau urcase în zone celeste, nu mai știam. Știu sigur că totul se contopea într-un mod abisal, fiecare celulă, fiecare nerv fremăta, dănțuia în extaz, vibra la unison cu universul.
Când am deschis ochii, din plăcinta cu mere nu mai rămăsese nimic.
)
