Din capul locului atentionez persoanele sensibile si cu un adanc spirit cucernic, ca acest articol este plin de erezii si spurcaciuni diavolesti. Nu cititi, veti fi ispititi si nu va veti mai salva sufletele din cazanul cu smoala!
Bunica din partea mamei era o femeie profund religioasa desi a avut un sot ateu.Dar mai era si analfabeta. Dumnezeu sa-i ierte pe cei care au creat sistemul ce mi-a transformat icoana copilariei mele, o femeie inteligenta, harnica si cu un suflet ingeresc , intr-o femeie fara stiinta de carte si mult prea supusa dogmelor religioase, caci bunica mea nu a avut pentru ce sa fie iertata, era deasupra rautatii omenesti!
A fost singura bunica adevarata pe care am avut-o .
Cealalta a inceput sa ma iubeasca si sa ma recunoasca de nepot doar cu putina vreme inainte de a muri, constienta fiind de pacatele sale .Provenea dintr-o familie cu o educatie peste medie si cu un puternic spirit religios, dar a mea bunica excela doar intr-o cunoastere uluitoare a calendarului bisericesc si a tuturor obiceiurilor si dogmelor, in rest n-avea nicio treaba si nu cred ca au avut vreo influenta tatal ei, simpatizant al miscarii socialiste si nici sotul sau, un comunist ilegalist cu un suflet extraordinar de bland.
Cel care i-a fost sot si mie bunic doar o singura zi a avut o revelatie similara, dar reactia lui a fost mult mai profunda pentru ca si el era asa. Si-a cerut iertare ca nu a fost un bunic bun cand si-a gasit nepotul(un tanc de gradinita) citind si scriind dupa cartile de invatatoare ale mamei sale care-si gasise o ocupatie mai aproape de casa.
Copilul refuzat de membrii familiei din partea tatalui si prea putin bagat in seama de niste parinti ce incercau sa-si faca un rost in viata, incerca prin acest efort disperat sa-si recapete verisoara, singura care l-a iubit la un moment dat si care i-a spus ca pot fi din nou impreuna numai daca invata singur sa scrie, sa citeasca si cere apoi sa fie mutat de la gradinita la scoala unde invata cea care provenea dintr-o familie destramata si se simtea respinsa de mama care se detasa de copilul sau pentru a-si usura refacerea vietii personale.
Amintiri dintr-o epoca fara Dumnezeu? Acum s-au schimbat doar personajele!
Am incercat sa ma apropii de biserica dar nu m-am simtit acasa. Oamenii din preajma bisericilor noastre sunt in general de trei feluri: profitorii, cei care mimeaza evlavia numai cu gandul la beneficii, deraiatii, cei care nu si-au gasit implinirea sufleteasca din multe motive imputabile lor, ajungand sa urasca societatea si oamenii din jur pe care-i considera singurii vinovati de nereusitele ce le-au facut viata amara.Fanaticii sunt a treia specie nelipsita din bisericile noastre si nu mai au nevoie de nicio prezentare, sunt constient ca nu pot fi interzisi, dar prefer sa iau distanta.Eu evit si sa ma gandesc la un fel aparte de zelosi religiosi, dar sa va fereasca Dumnezeu de specia greu de clasificat a celor care iubesc sa urasca, tunand si fulgerand impotriva celor care sunt diferiti.
De cand m-am trezit vorbind singur in palnia uriasa a internetului, viata mea a cunoscut o translatie fantastica.De la statutul unui paria bun de exterminat, bataia de joc a unor suboameni care intr-o tara normala nici macar nu ar fi avut serviciu, am ajuns sa fiu luat de model(Ce oroare pentru unul care a refuzat modelele si cliseele! ).
Suntem intr-o perioada considerata sfanta de catre practicantii religiosi care se abtin de la unele placeri alimentare neuitand sa-si pastreze intacte toate celelalte bune obiceiuri.
Eu am un vis secret: toate femeile sa fie curve(in acceptia rigida, simplista, a celor care semneaza condica bisericii), numai a mea nu.De aceea mie imi plac cel mai mult cei care se abtin de la scarbavnicele relatii sexuale cu nevasta lor legitima pentru a putea fi mai proaspeti cu amantele. Si ce-mi mai plac politicienii care se inghesuie in aceasta perioada pe langa la fel de credinciosii nostri prelati!
Nu cred in nicio dogma! Nu pot trai ca o vita dusa la abator de catre cei care isi aroga acest drept deoarece sustin ca m-au hranit si au avut grija de mine.
Nu cred ca postul alimentar ma face un om mai bun dar sunt convins ca imi poate imbunatati starea de sanatate .
Sunt convins ca daca ma dau cu capul de betoanele bisericii intr-un anume fel, hai sa-i zicem si metanie, voi avea cel mult o conditie fizica mai buna, dar capul meu va fi mai gol.
Rugaciunile din cartile bisericesti au rostul lor dar nu sunt singura cale de inaltare spirituala si nu va spun pe ce drum am ales sa merg eu pentru ca drumul meu poate fi gresit.Si de n-ar fi asa, fiecare trebuie sa-si gaseasca propriul drum.
Sunt convins ca daca mai multi oameni isi spun rugaciunile impreuna, efortul lor colectiv este asemanator unui accelerator de particule, creste viteza evolutiei lor spirituale, caci noi suntem legati cu fire invizibile si nu putem evolua mai repede decat impreuna .
Eu sunt un ratacit si prefer sa raman asa, caci nu imi caut Mos Craciunul si nici nu am nevoie sa fiu vazut in preajma sfintelor cladiri responsabile cu inaltarea spirituala a oamenilor.
Si ceva imi spune ca din toate aceste impunatoare ziduri si pereti nu vor ramane decat dorintele prostesti si zumzetele rautacioase...
)
