Cu mult timp inainte de aparitia sarbatorilor crestine, plantele si copacii care ramaneau verzi de-a lungul intregului an aveau o semnificatie aparte pentru oameni in timpul iernii. Asa cum decoram in ziua de astazi casa cu coronite verzi si impodobim bradul, in vremuri antice oamenii prindeau ornamente de acest fel in ferestre si la usi pentru ca se credea ca ele tin departe vrajitoarele, fantomele, spiritele rele si bolile.
In emisfera nordica, cea mai scurta zi, respectiv cea mai lunga noapte din an este cea de pe 21 sau 22 decembrie si este cunoscuta sub numele de solstitiul de iarna. Demult, oamenii credeau ca soarele este un zeu si ca iarna vine in fiecare an pentru ca acesta se imbolnaveste si este slabit. Ei sarbatoreau solstitiul pentru ca insemna ca in sfarsit soarele zeu va incepe sa se simta iar bine. Crengutele verzi le amintea de faptul ca toate plantele vor creste din nou atunci cand focul va arde puternic pe cer aducand zilele calde de vara.
Egiptenii antici il venerau pe zeul Ra care avea cap de vultur si purta soarele pe frunte prins ca un disc stralucitor in coroana sa. La solstitiu, cand Ra incepea sa isi revina din boala, egiptenii isi umpleau casele cu frunze de palmieri ce pentru ei simbolizau triumful vietii asupra mortii. Romanii marcau solstitiul cu un mare ospat numit Saturnalia, tinut in onoarea lui Saturn, zeul agriculturii.
Romanii stiau ca solstitiul inseamna ca in curand fermele vor fi verzi si pline de roade. Pentru a marca ocazia, ei isi decorau casele si templele cu crengi verzi. In Europa de nord, misteriosii druzi, preotii celtilor antici isi decorau de asemenea templele cu crengi verzi ce simbolizau viata eterna. Vichingii din Scandinavia credeau ca brazii sunt copacii preferati ai zeului soarelui, Baldur.
Desi paganii din timpul Imperiului Roman nu taiau copaci si nu ii aduceau in casele lor, ei ii decorau pe cei dimprejurul locuintelor cu lumanari si ornamente de metal, unele dintre ele infatisandu-l pe zeul Bachus. Primii brazi de Craciun erau impodobiti cu decoratiuni comestibile., iar in ziua de astazi bomboanele si turta dulce sunt inca foarte populare.
In perioada de inceput a existentei bisericii crestine si chiar pana in secolul 19, folosirea de decoratiuni din crengi verzi sau impodobirea copacilor pe timpul Craciunului era descurajata sau interzisa din cauza asocierii cu traditiile pagane, desi multe alte elemente ale sarbatorilor de iarna pre-crestine au fost adoptate si folosite de catre crestini. In mod ironic, unii se opun acum expunerii publice a bradului de Craciun tocmai pentru ca a devenit un element puternic asociat traditiilor crestine in ultimii ani.
Se considera ca primul brad impodobit intr-un mod foarte similar celui pe care il cunoastem si iubim astazi a fost expus pentru prima data in Germania in secolul 16, cu ocazia sarbatoririi „Ospatului lui Adam si Eva”. Acest copac era de fapt numit „copacul paradisului” sau „copacul cunoasterii”.
Lumanarile au devenit populare la sfarsitul secolului 18 si au fost apoi inlocuite cu beculete electrice la inceputul secolului 20. Globurile de Craciun au aparut mai intai in tari ca Cehia si Polonia in jurul secolului 19 si s-au raspandit treptat in intreaga lume. In ziua de astazi, bradul de este un element ce se regaseste in numeroase culturi si religii. Pentru crestini, el reprezinta promisiunea unui nou inceput si a sperantei ce salasluieste chiar in vremuri in care natura hiberneaza.
Foto: christmas39.com
)
