Poate vi se pare ca titlul e un pic ciudat. Este. Deoarece ciudăţenia sa vine tocmai de la lucrul pe care trebuie să-l explice. Să nu vă gândiţi la râuri de sânge, ci la râuri de vorbe, pentru că în această postare Criminala este bârfa, iar Dulceaţa este linguşeala, două surori ce au ca mamă Minciuna.
De ce zic că sunt surori vitrege? Deoarece bârfa este opusul linguşelii. Când linguşim pe cineva îi spunem în faţă ceea ce nu i-am spune pe la spate. Când bârfim pe cineva, spunem în spate lui ceea ce nu-i spunem în faţă.
Oamenii bârfesc din dorinţa de răzbunare, pentru a fi băgaţi în seamă, pentru a fi acceptaţi în discuţii şi pentru a ieşi în evidenţă. Aceste lucruri se pot întâmpla doar atunci când în discuţie se află cel puţin 3 persoane, pentru ca amplificarea vorbelor şi răstălmăcirea lor să aibă magnitudinea necesară, plus că bârfa nu necesită doar persoane care vorbesc, ci şi persoane care ascultă, persoane care trebuie să plimbe vorba şi să înflorească cele auzite.
De aia spun că bârfa e criminală pentru că nu are frică de nici o lege.
Ea ucide fără să folosescă nici o armă de război. Zdrobeşte inimi şi ruinează vieţi. Este deosebit de vicleană şi perversă. Cu cât îmbătrâneşte, puterea în loc să-i scadă, îi creşte. Cu cât este pomenită mai mult cu atât devine mai credibilă. Are trecere la toate păturile sociale... este prezentă atât în casa săracului cât şi în cea a bogatului, atât în bordei cât şi în palat.
Bârfa nu are nici un prieten adevărat. Pe toţi cei cu care s-a întovărăsit, după ce i-a folosit pentru a fi cărată în spate, i-a distrus rând pe rând. Odată ce reuşeşte să arunce o pată pe reputaţia cuiva, roade şi distruge toată fericirea din jur.
A reuşit chiar să răstorne guverne, să distrugă căsătorii, să ruineze cariere, cauzând insomnii, certuri şi dureri de cap. Dacă nu poate distruge, se mulţumeşte doar să trezească suspiciune şi astfel obiectivul îi este pe jumătate atins.
Bârfa stă la dispoziţia tuturor, şi ca o criminală te tratează cu dulceaţă până la momentul în care îţi ia tot ce ai avut mai bun în suflet.
Împreună cu mama sa, Minciuna, sprijinită de Linguşeală, dă lovituri după lovituri în mijlocul omenirii. Şi curios este faptul că mulţi nu realizează că bârfa sau clevetirea este un păcat mic cu gura mare. Fără să-ţi dai seama te înscrii la o bârfă mică sau şuetă ori hanţă. Mai academic, se numeşte discuţie cu uşile-nchise, unde mai ei o gură de apă, una de dulceaţă şi uite aşa hrăneşti criminala bârfă oferindu-i posibilitatea să devină ceva oficial, pentru că dacă e auzită de la o persoană de încredere........ ştiţi şi voi.
În încheiere, aş dori să vă spun că dulceaţa devine amară când bârfa este la adresa noastră. Atunci spunem că oamenii sunt răi, că vorbesc urât, că totul este o minciună, că şi-a băgat Ăla coada.
Altfel, cum am citit undeva, bârfa este ceea ce-ţi face plăcere să auzi despre altul şi n-ai vrea să auzi despre tine.
)
