V-ati intrebat vreodata de ce atunci cand simtim nevoia de caldura sufleteasca, de starea de bine, apelam sa ciocolata? Sau de ce, cand avem de facut o alegere dificila pt. un cadou, cautam bomboanele dulci cu ciocolata? Ele pot spune "iarta-ma" sau"te iubesc" tot la fel de bine, iar pe ciocolata nu te poti supara.... Poate va veti mira sa aflati ca obisnuita ciocolata, asa cum stim noi, poate folosita si pe post de medicament. Si iata cateva motive (valabile doar pt. ciocolata neagra):
- Scade riscul de atac cerebral
- intareste inima
- da senzatia de satietate
- lupta cu diabetul
- protejeaza pielea de arsurile solare
- calmeaza tusea
- imbunatateste starea de spirit
- imbunatateste circuitul sangvin
- imbunatateste vederea
- stimuleaza inteligenta
Istoria ciocolatei
Legenda spune ca un mare print aztec a plecat la razboi, lasandu-si in urma sotia sa aiba grija de palat si pamanturi. stiindu-l plecat pentru multa vreme, dusmanii sai au navalit in palat si au fortat-o pe printesa sa le spuna unde erau ascunse comorile printului. Nevoind sa divulge secretul, printesa a fost omorata pe loc, iar comorile au ramas ascunse. Vazand toate acestea, zeul aztec Quetz-alcoatl (sarpele cu pene) a dorit sa rasplateasca intr-un fel sacrificiul tinerei printese: pe locul unde a curs sangele ei a crescut cel mai cantat dintre arborii Americii centrale, si anume arborele de cacao. Si astazi, aztecii sunt de parere ca fructele acestui arbore ascund boabe amare ca suferinta, puternice ca virtutuea si rosii ca sangele.
Primele bauturi preparate din aceste boabe uscate si macinate erau numite xocoatl (hrana zeilor) astfel: pudra de cacao era amestecata cu apa calduta si mirodenii (ghimbir, chili, piper, enibahar, vanilie).Ciocolata lichida astfel obtinuta nu era nici pe departe asa cum o cunoastem noi astazi, poate de aceea nu l-a incantat nici pe Cristofor Columb (1502) care a dus boabele de cacao pt. prima data in Europa.
Pana la Columb, insa arborele de cacao castiga teren in fata mayasilor, care au transferat mai apoi traditia cresterii sale si aztecilor si poporului itza. . Se pare ca cei care au iubit cel mai mult ciocolata au fost aztecii, de care este legata si legenda nasterii sale.
Totusi, atat mayasii, cat si aztecii consumau ciocolata calda cam de 3 ori pe zi, deoarece era plina de virtuti terapeutice, sfintenie si noblete, promitea rezistenta fizica si psihica prelungita si mai ales, performante sexuale deosebite.Prepararea unei astfel de bauturi cerea un intreg ritual de vanturare a sa dintr-un ulcior in altul, pana prezenta o spuma groasa, densa si neagra.
În 1519 conchistadorul Hernando Cortez a descoperit că Montezuma, conducătorul aztecilor, obișnuia să bea o băutură preparată din semințe de cacao, numită "chocolatl". Montezuma obișnuia să bea aproape cincizeci de căni pe zi. El i-a servit lui Hernando Cortez această băutură regală, pe care acesta a găsit-o cam amară pentru gustul său.
Spaniolii au adăugat trestie de zahăr și i-au îmbogățit aroma cu ajutorul vaniliei și scorțișoarei. În plus, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte.
Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristocrație. Ei nu au dezvăluit Europei secretul acestei băuturi timp de un secol. Călugării spanioli au fost cei care au făcut public modul de preparare a acestei băuturi ce a fost rapid apreciată la Curtea Regală din Franta și apoi din Regatul Unit.
Se pare insa, ca mexicanii sunt cei care pastreaza astazi ceva mai mult din spiritul amar al bastinasilor. Preparatele lor se combina cel mai des cu ciocolata, dar acesta nu este nicidecum un desert plin de calorii, ci se afla cu precadere in sosurile pentru carne. Mexicanii actuali consuma multa ciocolata lichida, la fel ca stramosii lor indinei si spanioli, prepara din tablete de ciocolata amaruie, combinata cu scortisoara si migdale.
Europenii au facut din ciocolata un cult al rafinamentului, incorporand-o in orice, de la gastronomie la cosmetica. Si trebuie sa recunoastem: este enigmatica, senzuala, intunecata...o promisiune dulce a perfectiunii!
el e responsabil cu starea de bine.
)
