Chestionaţi de psihologi sau de cercetători de opinie, copiii spun adesea că nimeni nu îi ascultă atunci când încearcă să povestească despre ceea ce visează. Din păcate, programul încărcat şi un dezinteres cultural în privinţa viselor arată că mulţi părinţi nu acordă minimum de atenţie nici măcar propriilor vise, darămite celor ale copiilor. Iată cinci motive pentru care părinţii ar trebui să-şi rezerve câteva minute pentru a asculta experienţele nocturne ale copiilor proprii.
1. Visul este o parte a experienţei umane. Oamenii de ştiinţă arată că toate mamiferele visează iar, în perioada copilăriei, ne petrecem mai multă vreme visând decât ca adulţi. Cercetătorul în neurologie J. Allan Hobson a observat că, până la vârsta de 70 de ani, un adult şi-a petrecut circa şase ani din viaţă visând. Este o perioadă suficient de semnificativă încât să nu poată fi ignorată.
2. Visele pot fi distractive. Copiii visează de obicei despre lucrurile îndrăgite, cum ar fi: familia, animalele de companie, celebrităţile preferate şi personajele din desene animate; şi le place să relateze aventurile pe care le experimentează în vise.
3. Unii copii pot avea vise spirituale. Psihanalistul Carl Jung a observat că multe dintre visele semnificative din punct de vedere spiritual se produc în copilărie. Cercetări recente au arătat că mulţi copii au vise de înaltă semnificaţie, care le pot influenţa modul de gândire şi de acţiune.
4. Coşmarurile sunt înfricoşătoare. Cu toate acestea, ele constituie o parte normală a somnului. Copiii încearcă să le înţeleagă şi pentru aceasta au nevoie de ajutorul nostru, al părinţilor.
5. Copiii vor să împărtăşească, pur şi simplu – nu numai gânduri, sentimente, activităţile de peste zi; ci şi visele. Înseamnă enorm pentru ei să fie ascultaţi, iar acest lucru contribuie la construirea unei relaţii solide între copii şi părinţi.
Desigur, este important să nu îi obligăm să ne povestească visele pe care nu doresc să le împărtăşească sau pe care nu se simt confortabil să le evoce. În viaţa şi lumea contemporane, hiper-ocupate şi aglomerate, există mereu pericolul să ne scape o tentativă a copilului de a ne atrage atenţia. Şi adeseori cădem în capcana de a cataloga un vis al copilului ca fiind „doar imaginaţie”. Dar, acordând puţin din timpul nostru pentru a explora lumea viselor împreună cu ei, vom beneficia de privilegiul de a pătrunde într-o parte importantă şi adesea nevăzută a vieţii copiilor noştri.
Articol tradus de pe situl www.psychologytoday.com
)
