O parte din cei care citesc acest blog probabil că sunt apropiaţi vârstei mele sau poate chiar mai în vârstă. Mulţi însă cred că sunt mai tineri decât mine. Cel puţin aşa tind să cred, deoarece e normal să fie aşa poate doar şi pentru faptul că cei mai tineri au mult mai multă treabă cu calculatorul. Cei din prima categorie ştiu că în timpuri nu foarte îndepărtate cele mai vizionate emisiuni tv erau desenele animate de scurt metraj, Teleenciclopedia, Floarea din Grădină şi câte un film rusesc sau polonez. Restul era gargară politică. Azi avem o paletă multicoloră de emisiuni tv care încearcă să ne înveţe cum să reuşim în viaţă. Plus că mai sunt şi câteva ziare multicolore în ale căror pagini găseşti de asemenea răspunsul la întrebările esenţiale ale vieţii.
Într-o lume mai mult decât materialistă în care Dumnezeu este invocat doar ca martor, deoarece subiecţii principali sunt oamenii, toată suflarea aleargă după cheia succesului. Deschizi televizorul pe un program şi vezi că reuşita în viaţă este o dietă bazată pe hrana alcătuită din nu ştiu ce substanţe regeneratoare. Dai pe alt post şi observi că de fapt doar aparatul minune la care lucrezi doar 10 minute fără efort îţi garantează succesul. Şi când apeşi altă tastă, parfumul cu miros de plantă exotică culeasă în mod natural de pe coastele însorite ale unei ţări oarecare îţi insuflă poftă de viaţă. Bucuros nevoie mare omul dă click pe alt program unde vede cum poţi să reuşeşti în viaţă doar stând în fotoliu cu brăţara magică la mână. De fapt nu pe un program. Aproape pe toate. Acolo vedem cum diferiţi semeni de-ai noştri reuşesc în viaţă prin dezvelirea unor părţi ale corpului. Aceste părţi ale corpului lor este oferit cu generozitate diferiţilor parteneri şi partenere, că nu contează, şi vin să-i înveţe şi pe copii noştri cum se poate câştiga o bucată de pâine fără prea multă transpiraţie pe băncile şcolii.
Poate vi se pare că am glumit până acum. Nu am glumit deloc. Dacă o persoană oarecare ar face un lucru minunat, cum ar fi hrănirea unor copii săraci ori dacă un copil anonim reuşeşte să câştige prin muncă vreun premiu internaţional nu zice nimeni nici pâs. Dacă vreo duduie se vopseşte la salonul pentru căţei ori alta se mărită provizoriu cu motanul James vuiesc televiziunile şi ziarele. Şi vuiesc pe bani grei. Unde pui că banii se împart cu cei care fac audienţa pe seama celor care se uită, se minunează şi comentează „băă, ai văzut-o bă pe aia aseară, mamăă ce tare!”
Personal cred că reuşita în viaţă sau cheia succesului se bazează pe înmulţirea talantului. Talantul este un dar al lui Dumnezeu pe care omul trebuie să-l înmulţească prin muncă cinstită şi prin respectarea bunelor maniere în cazul în care preceptele biblice şi creştine sunt o ţintă mult prea grea. Este adevărat că nu ne obligă nimeni să urmărim aceste lucruri şi că putem face altceva în acest timp. Numai că de la o vreme îţi intră în ochi, îţi răsună în creieri. E ceva subliminal, e ceva ce pătrunde în subconştient ca un drog ce paralizează partea creierului care se ocupă cu lucrurile sufleteşti.
Şi deşi unii vor spune că asta e părerea mea că doar sunt preot, vă mărturisesc că reuşita în viaţă nu se bazează pe lupta cu kilogramele, cu siliconul din ……., cu poşeta sau culoarea părului, cu dieta sau marca telefonului. Încununarea unei vieţi de succes se face la sfârşit, când Dumnezeu spune „bine slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pus, peste multe te voi pune”. Poate nu mă credeţi, dar eu zic că succesul nu vine de la ziar, că de multe ori hârtia ziarului foloseşte şi la şters .... sticle de lampă, de exemplu.
)
