Fără ospătar și, de multe ori, chiar fără o masă, bufetul suedez are o aură oarecum „casual“ în jurul său. Tradiția nordică veche de 300 de ani nu e lipsită însă de o anume etichetă. Care sunt regulile unui Smörgåsbord?
Suedia are o bucătărie vastă, bogată în preparate din carne de porc, pește, sosuri specifice, chiftele, pâine și dulciuri tradiționale. Și totuși, cel mai cunoscut produs culinar de export nu e una dintre numeroasele preparate scandinave ci un mod de prezentare…
În varianta originală, Smörgåsbord presupune un mic exercițiu de pronunție. Imediat ce l-au acceptat, englezii și americanii au renunțat la diacritice pentru simplificare, iar într-un final au decis să-i spună simplu, „bufet suedez“. Dar de fapt, obiceiul aparține doar în parte Suediei, fiind răspândit în întreaga peninsulă scandinavă sub aceeași formă: o etalare de feluri diferite de mâncare, de la aperitive la preparate calde și deserturi, pe care mesenii și le pun singuri în farfurie.
Smörgåsbord și-a început „cariera“ ca idee în secolul al XVI-lea, adevărat, într-o formă și sub un nume diferit. Înainte de masă, negustorii nord-europeni din Suedia sau Finlanda obișnuiau să bea câteva pahare de șnaps alături de gustări ușoare. Cel mai simplu „Brännvinsbord“ era alcătuit din pâine, unt, brânză, pește, cârnați și, bineînțeles, băuturile distilate aferente. Era pregătit în cadrul unor evenimente și consumat în picioare lângă masa de seară. La mijlocul secolului al XVII-lea, Brännvinsbord se transforma în Smörgåsbord când în loc de aperitive, felul a început să cuprindă atât preparate calde cât și reci și s-a mutat cu totul la masă. Bufetul smörgåsbord, considerabil mai consistent a început să fie servit călătorilor în gări, restaurantele hotelurilor și la evenimente speciale.
Lansarea internațională a conceptului a avut loc în 1939 la Târgul Mondial din New York. Delegația Suediei a organizat un bufet tradițional ca parte a târgului, iar americanii l-au preluat rapid și l-au răspândit în întreaga lume sub numele mult mai accesibil de „bufet suedez“.
Chiar dacă bufetul suedez e considerat o masă mai relaxată datorită absenței chelnerilor, există totuși câteva reguli de urmat atât din partea celor care fac servirea cât și din partea persoanelor care consumă preparatele.
Masa este aranjată astfel încât coada care se formează lângă să curgă ușor fără ca persoanele să se incomodeze una pe alta. Șirul începe întotdeauna din punctul în care sunt așezate farfuriile și se termină cu tacâmurile și paharele în capătul celălalt al mesei, astfel încât invitații să nu fie nevoiți să le care în timp ce își aleg mâncarea. Fiecare trebuie să-și așeze pe farfurie doar atâta mâncare cât încape. Suprapunerea preparatelor e considerată necivilizată, la fel și amestecul între aperitive și mâncăruri calde. În același timp, nu e nici o problemă în a face mai multe drumuri către masa cu mâncare, de fiecare dată când se servește un fel nou.
sursa:http://www.stylereport.ro/gourmet/eticheta-bufetului-suedez
sursa foto : Sxc.hu / Doragon, Sxc.hu / Thieves, Flickr / Dom Dada
)
