Doar ce am terminat de mâncat o amandină şi am zis să fac o pauză, cumva, ca o scurtă siestă, „frunzărind” prin fluxul de ştiri ce rămâne pe pagină după închiderea mail-ului. Un ochi însă, într-o fracţiune de secundă, s-a abătut asupra farfuriuţei în care mai devreme maiestuos stătea amandina. N-aş trece mai departe fără să vă spun că amandina se află la loc fruntaş între dulciurile preferate de mine, căci blatul pufos şi corect îmbibat cu siropul acela simplu făcut din zahăr (eventual un pic caramelizat) şi esenţă de rom, crema, care poate varia, după gust, având frişcă şi ciocolată amăruie ori unt şi cacao, uneori, pentru cine ştie, migdale râşnite ori cappuccino, peste care se adaugă inconfundabila glazură semi-crocantă, nu te lasă aşa uşor să uiţi că plăcerile copilăriei, regăsite mai apoi în anii de adolescenţă prin cofetării (căci pe-acolo mergeau tinerii acum deseori acum 20, 30, 40 ... de ani).
N-am făcut acestă succintă descriere pentru a face poftă cuiva, căci pentru asta ar fi trebuit să dezvolt mai mult, dar am redat cuvintele de mai sus taman pentru că aseară, în urma unor discuţii cu prietenii, am înţeles că pe internet podiumul fotografiilor (în anumite clasamente) are următoarea structură: pozele cu animale (în special pisici), pozele cu copii mici şi cele cu mâncare.
Într-o lume din ce în ce mai tehnologizată, internetul rescrie traseele neuronale şi, implicit de simţire, ale celor ce se conectează deseori în lumea virtuală. Şi dacă adulţii (trecuţi de 30 de ani) încă mai păstrează bazele unor învăţături, trăiri şi lucrări ce au la bază palpabilul, plecând de la răsfoitul cărţii şi până la desenarea pe hârtie milimetrică, cei mici, sunt captaţi definitiv de această lume (care nu-i rea în sine, are multe părţi bune) ce la un moment dat le încinge „procesorul”, inducându-le stări de irascibilitate, tulburări de atenţie, apatie şi lipsă de motivare în lucrurile constructive. Nu întâmplător empatia pentru animale s-a dezvoltat aşa de mult pe internet, căci like-urile şi distribuirile au contribuit enorm la asta, în timp ce violenţa din şcoli, din magazine, de pe stradă, creşte proporţional, taman din lipsa acestor legături simple, fireşti, ce trebuie să existe între oameni. Faptul că pe locul doi sunt pozele cu copii nu-i de ajutor, teoretic o expunere a propriilor copii pe internet, excesiv chiar de mulţi oameni, nu face decât să-i vulnerabilizeze mai târziu, crezând că dacă toţi îi „apreciază” pe internet, la fel trebuie să se întâmple şi când vor ieşi în societate.
„Nevinovatele” mâncăruri ce apar prin toate paginile, inclusiv prin discuţii au şi ele istoria lor, căci, pe de o parte, trebuie să vorbim de firescul hranei cotidiene, iar pe de altă parte, nu putem să nu observăm mult prea multa grijă pentru calorii, diete, gramaje şi porţii, asta ca să nu mai zic de faptul că deja este la modă formula „tradiţional”, încât nici pâinea noastră nu mai e cea de toate zilele, ci e tradiţională, la fel cum e salamul, muşchiuleţul, sarmaua şi cozonacul.
Probabil că după ce aţi citit acestă postare (dacă nu chiar de la începutul ei) vă veţi fi gândit că aţi greşit pagina. Nu, n-aţi greşit, doar că am zis să punctez, în felul meu, o parte mică din viaţa de zi cu zi a lumii virtuale, cea în care ne înconjurăm de animale în timp ce ne comportăm animalic, cea în care ne scoatem copiii la înaintare în timp ce noi ne ascundem sub avatare cu iluştri actori, cea în care afişăm ostentativ ceea ce mâncăm şi unde mâncăm, în timp ce, a doua zi, la umbra unor statusuri ridicăm în slăvi seminţele cu omega3, cele ce aduc binefaceri ţesuturilor adipoase, greu încercate de la mesele de seara.
Ştiu, ştim, ştiţi, „pofta l-a omorât”pe om, căci altfel, cum ar zice apostolul Pavel, „nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte.”
Nu dezvolt despre animăluţe şi copii, veni-va poate şi acel moment, dar parcă tare-mi plac cuvintele astea din Scriptură pentru a le lăsa nescrise. „Omul bine-crescut se îndestulează cu puţin şi în aşternutul său nu va gâfâi de prea multă mâncare. Cu somn sănătos se odihneşte pântecele celui cumpătat; se scoală dimineaţa şi sufletul lui e limpede. Truda nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării sunt cu omul nesăţios”.
Mi-am încheiat pauza de ştiri şi, după ce am mai mâncat două bucăţi (mici) de pandişpan cu vişine, mi-am văzut de treburi, doar nu am mâncat degeaba ori pentru like-uri, nu?
AMANDINA
Postat de portiadelumina in Cu de toate pe 16 Ian 2015, 06:04
0
Articol pe placul a
35 bucatarasi
Recomandari pentru tine si casa ta
Comentarii (35)
17.01.2015, 15:01
Bun venit prtintre noi Parinte !!!
Va mai asteptam cand se poate cu o portie de lumina , face bine in lumea asta plina de intuneric .
19.01.2015, 21:45
Nu am mancat de ani amandine 
)...Imi place mult sa iti citesc randurile, e adevarat ca mai tarzior putin, atunci cand am timp liber mai mult, sa nu imi scape nimic
19.01.2015, 21:52
Frumos mai scrii bunule Padre!! Asa cu multa multa intelepciune de viata!!! 
Si daaaaa....minunata-i amandina...mai ales cea a copilariei!! Ea ni s-a intiparit in sufletul de copil si ne va urmari toata viata cu gustul delicios! 
Adauga comentariu
TORTURI
ULTIMELE COMENTARII
)La Multi Ani,
Sărbătoriților de astăzi
TOP
utilizatori
4582 puncte
3258 puncte
2169 puncte
1347 puncte
1300 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
hello@bucataras.ro
Aperitive si gustari apetisante
Bucataras.ro este site-ul culinar Nr.1 in Romania. Aparut in anul 2008 din pasiune pentru domeniul gastronomic, Bucataras.ro s-a transformat in cea mai frumoasa comunitate online pe teme culinare.
Termeni si conditii
Politica de confidentialitate
Politica de utilizare cookie-uri
Activeaza/Dezactiveaza notificarile
