E o chestie şi cu norocul ăsta. Mulţi îşi doresc să fie accidentaţi de noroc, pentru că auzi mereu:" de ce n-ar da norocul peste mine". Norocul e ca o fată uşuratică cu care şi-ar dori mulţi să aibă relaţii, e o stare de fapt, este lucrul după care unii se ascund când sunt în faţa eşecului şi alţii devin exuberanţi la aflarea câştigului.
Auzi mereu:" am avut noroc; sau dacă nu aveam noroc nu reuşeam". Ciudat, pentru că alţii spun aşa:" eu sunt foarte încrezător în noroc, şi am observat că cu cât muncesc mai mult, cu atât am mai mult noroc". Ba norocul a influenţat şi cultura populară, cântecul:" când s-o 'mpărţit norocu' măi dorule, fost-am eu la lucru......unora le-a dat cu caru', numa' mie cu paharu'...... şi nici ăla n-a fost plin jumatate-a fost venin". Vezi dar că săracii unii n-au noroc. Ciudat nu?
Acum eu ce să zic, am noroc că nu cred în noroc. Eu cred în Dumnezeu, şi cred în libertatea pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Adică toţi ne naştem goi, toţi avem dreptul de a face bine, de a învăţa, de a munci. Numai că unii nu-şi exercită aceste drepturi, aşteptând să dea norocul peste ei, uitându-se cu jind la cei care muncesc şi au noroc şi acuzând că n-au avut noroc pe lume. Mai mult decât atât o viaţă îşi caută norocul unde altundeva decât la jocuri de noroc, aşteptând zic ei să-l apuce pe Dumnezeu de picior, să dea lovitura. Şi după cele care le-am văzut eu, cei care au avut noroc chior la jocuri de noroc, s-au umplut de bani şi de faimă, dar n-au avut noroc de viaţă, familiile lor fiind lovite de boală, moarte, scandaluri.....noroc chior.
Norocul nu vine de la Dumnezeu. Dacă îţi doreşti ceva de la Dumnezeu, trebuie să-ţi doreşti sănătate pentru a munci să-ţi câştigi pâinea, şi minte luminată să gândeşti ceea ce trebuie, cum trebuie, şi atunci te poţi socoti ca un om care ai avut noroc.
Aşadar, în viaţă ai de ales între ajutorul lui Dumnezeu şi noroc. Între împlinirea voii Sale şi voia noastră.
Hai noroc! Pardon, Doamne ajută!
)
